Jurnal FM 
A urmat cursurile Universității din St. Andrews și a predat ulterior la University College din Dundee. Între 1915 și 1952, a ocupat diverse funcții în cadrul instituțiilor guvernamentale britanice, începând ca meteorolog, unde s-a ocupat de dezvoltarea unor dispozitive pentru localizarea furtunilor.
În februarie 1935, în calitate de conducător al departamentului de radio al Laboratorului Național de Fizică din Teddington, Watson-Watt a redactat un memorandum adresat guvernului britanic, în care propunea utilizarea undelor radio pentru detectarea avioanelor. A urmat rapid o demonstrație practică, iar până în iulie 1935, el a reușit să localizeze aeronave la o distanță de aproximativ 140 de kilometri.
Sistemul dezvoltat de el a stat la baza rețelei de radare cunoscută sub numele de Chain Home, care funcționa la frecvențe cuprinse între 22 și 50 megaherți — mai mici decât cele folosite de radarele altor țări în aceeași perioadă. Alegerea acestei frecvențe, deși nu ideală, a fost justificată de Watson-Watt prin ceea ce el numea „cultul imperfectului”, afirmând: „Dă-le al treilea cel mai bun pentru a continua; al doilea cel mai bun vine prea târziu, cel mai bun nu vine niciodată.”
În septembrie 1938, primul radar Chain Home a devenit operațional 24 de ore din 24. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1939, existau deja 18 astfel de radare funcționale în Regatul Unit, iar până la finalul războiului, în 1945, numărul lor ajunsese la 53. Această rețea de radare a avut un rol esențial în apărarea Marii Britanii, contribuind decisiv la succesul Royal Air Force în respingerea Luftwaffe în timpul Bătăliei Angliei din 1940.
Pentru contribuțiile sale, Watson-Watt a fost înnobilat.
Pe lângă radar, Watson-Watt a mai inventat un goniometru cu tub catodic, folosit în studiul fenomenelor atmosferice, a cercetat radiațiile electromagnetice și a dezvoltat mai multe dispozitive destinate siguranței zborului.
Sursa: https://www.britannica.com/biography/Robert-Alexander-Watson-Watt
