Simone Signoret, actriță franceză

Simone Signoret (născută pe 25 martie 1921 în Wiesbaden, Germania – decedată pe 30 septembrie 1985 în Eure, Franța) a fost o actriță franceză celebră pentru interpretarea eroinelor romantice căzute și a femeilor în vârstă, încăpățânate. Căsătoria sa tumultuoasă cu actorul Yves Montand și implicarea lor în sprijinul unor cauze de stânga au stârnit adesea controverse și i-au adus notorietate.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Simone_Signoret#/media/Fișier:Signoret_Harcourt_1947_2.jpg

Născută în Germania din părinți francezi, Simone a fost crescută la Neuilly-sur-Seine, o suburbie a Parisului, începând cu vârsta de doi ani, într-o familie de clasă mijlocie. În adolescență, a început să frecventeze Café de Flore, un loc de întâlnire popular al artiștilor și intelectualilor de stânga. Aici a legat prietenii cu scriitorul Jacques Prévert și cu regizorul Yves Allégret (cu care s-a căsătorit ulterior) și a decis să devină actriță. Din cauza statutului de evreu al tatălui său, Simone nu a putut obține un permis de muncă oficial, astfel că a adoptat numele de fată al mamei sale, „Signoret”, drept pseudonim profesional. În perioada ocupației naziste a Franței, a lucrat în cinematografie. După al Doilea Război Mondial, a obținut rapid roluri principale, în special în filme în care interpreta prostituate și tinere îndrăgostite, precum Les Démons de l’aube (1945) de Allégret și Macadam (1946). A devenit un star al cinematografului francez, jucând rolul unei alte prostituate simpatice în Dédée d’Anvers (1948), tot de Allégret.

Cariera lui Signoret a luat o turnură importantă în 1949, când l-a cunoscut pe Yves Montand, iar după divorțul de Allégret, s-a căsătorit cu Montand în 1951. A început să își limiteze proiectele pentru a petrece mai mult timp alături de el. Printre filmele pe care le-a acceptat se numără Casque d’or (1952), regizat de Jacques Becker, în care a interpretat rolul principal al unei femei romantice, cu sensibilitate și pasiune, și clasicul thriller Les Diaboliques (1955), regizat de Henri-Georges Clouzot, în care a jucat rolul unei profesoare implicate într-o crimă.

De asemenea, s-a dedicat teatrului, interpretând alături de Montand în producția pariziană a piesei The Crucible de Arthur Miller în 1954 și 1955, precum și în versiunea de film din 1957, Les Sorcières du Salem (Vrăjitoarele din Salem).

Signoret și-a consolidat statutul de vedetă internațională cu rolul său din Room at the Top (1958), în care a interpretat o femeie în vârstă abandonată, un rol ce i-a adus numeroase premii, inclusiv Premii ale Academiei Britanice și Americane. După acest succes, a apărut în filme hollywoodiene, dar a preferat să lucreze în Franța. În filmele ulterioare, cum ar fi Le Chat (1971) și La Vie devant soi (1977), a jucat adesea roluri de supraviețuitoare ale căror lupte erau vizibile în chipul ei îmbătrânit și marcat de viață. De asemenea, a continuat să aducă aceeași căldură și sinceritate personajelor sale mai în vârstă, fiind apreciată pentru decizia de a nu ascunde vârsta, mai degrabă decât pentru aspectul său fizic.

În 1976, Simone Signoret și-a publicat autobiografia, La Nostalgie n’est plus ce qu’elle était („Nostalgia Isn’t What It Used to Be”) și a scris și două romane populare, Le Lendemain, elle était souriante (1979) și Adieu Volodia (1985).

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Simone-Signoret