Simone de Beauvoir, eseistă și scriitoare franceză

Simone de Beauvoir (n. 9 ianuarie 1908, Paris – d. 14 aprilie 1986, Paris) a fost o scriitoare, eseistă și una dintre cele mai importante figuri ale existențialismului și feminismului francez, fiind activă și în mișcările intelectuale de după al Doilea Război Mondial. A câștigat Premiul Goncourt în 1954 pentru romanul Les Mandarins.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Simone_de_Beauvoir#/media/Fi%C8%99ier:Simone_de_Beauvoir2.png

Simone s-a născut într-o familie burgheză catolică, însă a adoptat ateismul încă din adolescență, alegând să își dedice viața studiilor și scrisului. A întâlnit-o pe Jean-Paul Sartre, cu care a avut o relație de iubire și prietenie care a devenit legendară. Împreună, au dezvoltat proiectul existențialist, având o influență semnificativă asupra filozofiei și literaturii vremii.

Începând cu eseul Pyrrhus et Cinéas (1944), continuând cu romanul L’Invitée și culminând cu lucrarea filozofică Pour une morale de l’ambiguïté (1947), Simone de Beauvoir a explorat teme legate de libertatea individuală și natura umană.

De asemenea, a fost o militantă activă în politica vremii, criticând colonialismul și poziția Franței în conflictul din Algeria.

Lucrarea sa Le Deuxième sexe (1949), un tratat despre opresiunea feminină de-a lungul istoriei, a devenit o piatră de temelie a feminismului modern. În acest volum, respingând miturile tradiționale despre „natura” feminină, Simone a afirmat celebrul enunț: „Femeie nu te naști, ci devii”.

După primirea Premiului Goncourt pentru Les Mandarins, s-a concentrat asupra scrierilor autobiografice și asupra activităților sale alături de Sartre, inclusiv colaborarea la revista Les Temps modernes.

Simone de Beauvoir a murit la 14 aprilie 1986, la șase ani după moartea lui Sartre, lăsând în urmă o vastă operă literară și filosofică. În lucrarea La Cérémonie des adieux, a înregistrat ultimele cuvinte ale lui Sartre: „Moartea nu ne va reuni. Așa stau lucrurile. Cu toate astea, e splendid în sine că am reușit să ne trăim viețile în armonie pentru atâta vreme.”

Opera

Romane

• L’Invitée (1943)

• Le sang des autres (1945)

• Tous les hommes sont mortels (1946)

• Les Mandarins (1954) – Premiul Goncourt

• Les belles images (1966)

• La femme rompue (1968)

• Quand prime le spirituel (1979)

Eseuri

• Pyrrhus et Cinéas (1944)

• L’Existentialisme et la Sagesse des nations (1945)

• Pour une morale de l’ambiguïté (1947)

• Le Deuxième sexe (1949)

• Privilèges (1955)

• La Longue Marche (1957)

• La Vieillesse (1970)

• Faut-il brûler Sade? (1972)

Memorii și corespondență

• L’Amérique au jour le jour (1948)

• Mémoires d’une jeune fille rangée (1958)

• La Force de l’âge (1960)

• La Force des choses (1963)

• Une Mort très douce (1964)

• Tout compte fait (1972)

• La Cérémonie des adieux (1981)

Traduceri în limba română

• • Femeia pierdută (1993)

  • Invitata (1994)

  • Puterea vârstei (1998)

  • Al doilea sex (1998 și 2004)

  • Imagini frumoase (2005)

  • Toți oamenii sunt muritori (2008)

  • Femeia sfâșiată (2009).