Simon van der Meer, fizician olandez

Simon van der Meer (născut pe 24 noiembrie 1925 la Haga, Olanda – decedat pe 4 martie 2011 la Geneva, Elveția) a fost un fizician olandez, cunoscut pentru contribuțiile sale fundamentale în domeniul fizicii particulelor. În 1984, a primit Premiul Nobel pentru Fizică, împreună cu Carlo Rubbia, pentru descoperirea particulelor subatomice masive și efemere, denumite particulele W și Z. Această descoperire a fost esențială pentru dezvoltarea teoriei electroslabe, propusă în anii 1970 de Steven Weinberg, Abdus Salam și Sheldon Glashow.

Dutch Physicist and Winner of Nobel Prize

Alchetron – http://cdn.quotationof.com/images/

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Simon Van der Meer.png
• Creată: 1 ianuarie 2016
• Încărcată: 21 mai 2016

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Simon_van_der_Meer#/media/Fi%C8%99ier:Simon_Van_der_Meer.png

Van der Meer a obținut diploma de inginer fizician la Higher Technical School din Delft, Olanda, în 1952. A lucrat pentru compania Philips înainte de a se alătura CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară) în 1956, unde a activat până la pensionarea sa în 1990. Aici, el a contribuit semnificativ la construirea și îmbunătățirea acceleratorului de particule, prin dezvoltarea unei metode inovative pentru manipularea fasciculelor de particule. Această tehnologie a fost crucială pentru realizarea experimentelor care au condus la descoperirea particulelor W și Z.

Cercetările sale au fost esențiale pentru înțelegerea interacțiunilor fundamentale dintre particulele subatomice și au deschis drumul către unificarea forțelor fundamentale în cadrul teoriei electroslabe.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Simon-van-der-Meer