Siminică, acrobat român

Siminică, (nume real: Simion Avram, născut: 31 octombrie 1936, București – Decedat: 27 septembrie 2018, București) a fost un acrobat și maestru comic român, considerat cel mai celebru și îndrăgit artist al Circului românesc.

S-a născut literalmente „în arenă” — într-o cușcă de lei transformată în vagon de circ — într-o familie cu tradiție artistică: bunicul era instrumentist în orchestra Circului „Bercuini”, tatăl cânta la trombon și interpreta momente comice, iar mama, „amazoană” în spectacole, lucra în timpul liber la casele de bilete.

De la vârsta de cinci ani, Siminică a început să se pregătească pentru viața de artist, urmând pașii familiei sale. La șapte ani și-a făcut debutul în arenă, interpretând numere de acrobație, contorsionism și comic de situație, cucerind rapid publicul prin naturalețea și umorul său.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/circus-circus-tent-circus-show-4721247

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Siminic%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Siminic%C4%83.jpg

Împreună cu sora sa, Elena, a format un duo de acrobați foarte apreciat, participând în 1953 la Festivalul Mondial al Tinereții de la București. După căsătoria Elenei cu celebrul acrobat Sandi Bernea, Siminică s-a retras o perioadă din duo, lăsându-i pe cei doi să evolueze împreună. Tragedia a lovit însă curând: Elena a murit la doar 19 ani, într-un accident de trapez petrecut în timpul unui spectacol la Râmnicu Vâlcea.

După pierderea surorii sale, Siminică a reluat activitatea artistică, continuând să încânte publicul cu talentul și curajul său. În 1954, a devenit angajat al Circului de Stat din București, unde și-a desfășurat cea mai mare parte a carierei.

De-a lungul anilor, a suferit opt fracturi la mâini și picioare, ca urmare a numeroaselor accidente din timpul spectacolelor, unul dintre cele mai grave petrecându-se la Turnu Măgurele, când a căzut de la 12 metri înălțime după ruperea unei frânghii de trapez.

Siminică a practicat aproape toate meseriile din arta circului: trapezist, zburător, saltator, echilibrist, acrobat excentric, executant de looping în doi, dar și artist comic. În 1956, în timpul unui turneu în Bulgaria, a devenit clovn, înlocuind un coleg bolnav — un moment care i-a schimbat destinul. A abordat un stil comic modern, fără machiaj strident, bazat pe improvizație, gest și spontaneitate, parodiind numere de circ în timp ce arena era pregătită pentru următorul moment.

În 1987 s-a pensionat, dar a revenit în arenă doar un an mai târziu, continuând să evolueze în România și în turnee internaționale până în 1995.

Ziaristul Cornel Nistorescu scria despre el:

„Cu timpul, Siminică a devenit cel mai mare comic al României, un artist adevărat, care nu s-a menajat o clipă, imaginându-și mereu figuri imposibile și scene care să zguduie lumea de râs. […] Dumnezeul circului, cel care a transformat lacrima în zâmbet și imposibilul în posibil, a făcut o reverență și s-a retras fără să spună că este ultimul său spectacol.”

Siminică a efectuat turnee în numeroase țări: Germania, URSS, Cehoslovacia, Albania, Bulgaria, Emiratele Arabe Unite, Liban, Egipt, Polonia, Ungaria, Iugoslavia, Grecia, Iordania, participând și la prestigiosul Festival de Circ de la Monte Carlo.

Pentru contribuția sa la arta spectacolului, a fost distins cu:

• Premiul Special pentru Spectacol de Circ, singurul de acest gen acordat vreodată în România, la Galele UNITER (2002);
• Premiul de Excelență pentru întreaga activitate, oferit de Circul de Stat București (2002).