Silviu Stănculescu, actor român de teatru și film
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 24, 2025
Silviu Stănculescu (n. 24 ianuarie 1932, Timișoara, România – d. 23 octombrie 1998, București, România) a fost un actor român de teatru și film. După studiile încheiate la IATC în 1956, începe o lungă carieră de succes atât în teatru (Teatrul de Comedie) cât și în film (a jucat în peste 40 de filme începând din anul 1960).

Până la Revoluția din decembrie 1989, în perioada regimului comunist, Silviu Stănculescu a fost membru al Marii Adunări Naționale în perioada 1980 – 1989, precum și director al Teatrului de Comedie din București. În cadrul activității sale parlamentare în Marea Adunare Națională, Silviu Stănculescu a fost membru în comisia de învățământ, știință și cultură. Silviu Stănculescu a fost membru în comitetul municipal de partid în perioada 1979–1989.
Cu o prezență aristocrată și o abilitate deosebită de a crea personaje complexe și memorabile, a devenit un nume de referință pe scena românească. A absolvit IATC-ul la București în 1956, fiind coleg cu o mare parte din generația de aur a teatrului românesc, precum Amza Pellea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc și Silvia Popovici. Această perioadă a fost marcată de o selecție extrem de riguroasă, reunind studenți din întreaga țară, iar Silviu Stănculescu a fost unul dintre cei remarcați de maestrul Radu Beligan, care l-a nominalizat printre „cei mai buni trei pe care i-aș opri”.
Pe parcursul carierei sale, a fost prieten apropiat cu actorul Traian Stănescu, care îl caracteriza ca pe un om complex, „tandru și bun, dar și rău, un prieten adevărat, un om de neînlocuit.” Silviu Stănculescu a fost căsătorit cu Corina Stănculeascu, având împreună o fiică, Catrinel Stănculescu Florea. În perioada 1960-1998, a jucat în aproape 50 de filme și tot atâtea piese de teatru, devenind o figură remarcabilă atât în cinematografie, cât și pe scenă. Deși publicul îl evocă rapid din filme, în teatru își punea toată energia, lăsând o amprentă puternică asupra publicului. A interpretat personaje memorabile în piese precum „Mesterul Manole”, „Omul care aduce ploaia” sau „Harap Alb”.
Între 1981 și 1990, a fost director al Teatrului de Comedie, continuând să contribuie la dezvoltarea scenei românești. A jucat pe scena Teatrului Evreiesc de Stat și a Teatrului de Comedie, unde a făcut parte dintr-o echipă de actori deosebiți, precum Radu Beligan, Grigore Vasiliu Birlic și Amza Pellea.
Stănculescu nu s-a limitat doar la teatru și film. A fost și un autor apreciat, cu volume de poezie și proză publicate. În plus, pasiunea sa pentru operetă și vocea sa de bas l-au recomandat pentru roluri importante, cum ar fi don Basilio în „Nunta lui Figaro”. A fost și prezentator al Festivalului Cerbul de Aur alături de Sanda Țăranu, fiind apreciat pentru nobletea sa.
Împătimit al colecționismului, avea o pasiune specială pentru cutiile de chibrituri, considerând că între un „adunător” și un „colectionar” există o diferență esențială.
Silviu Stănculescu s-a stins din viață pe 23 octombrie 1998, la spitalul Victor Babeș, fiind diagnosticat cu leucemie. Penultimul său rol a fost în „Triunghiul morții”, regizat de Sergiu Nicolaescu, unde a interpretat personajul generalului Berthelot.
Lăsând în urmă o impresionantă carieră în teatru și film, Stănculescu rămâne o legendă vie a scenei românești. În Cartea de Onoare a Teatrului de Comedie, rămâne scris: „Chiar dacă am iubit filmul, am constatat în timp că teatrul reprezintă marele adevăr; el te formează, el te întreține și numai pe scândura scenei îți construiești o carieră solidă.” – Silviu Stănculescu.
Sursa: https://m.cinemagia.ro/actori/silviu-stanculescu-8156/biografie/