Silvia Elena Radu, sculptoriță și pictoriță română

Silvia Elena Radu (30 iunie 1935, Pătroaia-Vale, județul Dâmbovița – 25 mai 2025, București) a fost o sculptoriță și pictoriță română, una dintre cele mai importante reprezentante ale artei plastice contemporane din România. A fost căsătorită cu sculptorul Vasile Gorduz.

Silvia Radu a absolvit, în 1960, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, la clasa profesorului Ioan Lucian Murnu. Începând cu anul 1961 a participat constant la expozițiile organizate de Ministerul Culturii și de Uniunea Artiștilor Plastici din România, afirmându-se atât în domeniul sculpturii, cât și al picturii.

Silvia Radu cu una din lucrarile sale, foto de Florica Jianu in Bucuresti la una din expozitiile sale din ASE

Floricajianu – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Silvia-radu.jpg
• Creată: 26 martie 2019
• Încărcată: 16 aprilie 2021

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Silvia_Radu_(sculptor)#/media/Fișier:Silvia-radu.jpg

De-a lungul carierei a realizat numeroase expoziții personale, între care cele de la Sala Dalles din București (1965 și 1989), Muzeul de Artă din Constanța (1986), Muzeul de Artă din Cluj-Napoca (2003, împreună cu Vasile Gorduz), Galeriile UAP din Bistrița și Târgu Mureș (2003), Biserica Evanghelică din Herina și Galeria Calina din Timișoara (2007).

A participat, de asemenea, la importante expoziții de grup, precum Bienala de la Veneția (1979), Expoziția UNESCO de la Paris (1992), alături de Mircea Corneliu Spătaru, și Expoziția Internațională de la Budapesta (1998), organizată de Sorin Dumitrescu.

Creația Silviei Radu cuprinde sculptură, pictură și artă monumentală, fiind caracterizată printr-un limbaj plastic profund spiritualizat și printr-o preocupare constantă pentru simbolistica creștină și relația dintre om și transcendent.

Printre cele mai cunoscute lucrări de artă monumentală se numără Legenda Meșterului Manole (1965, Parcul Herăstrău, București), Sculpturi ambientale (1969, Costinești), Neptun (1971, stațiunea Neptun), Statuie comemorativă pentru eroii neamului (1986, Potlogeni) și Sfântul Gheorghe (1994, Piața Sfântul Gheorghe din Timișoara).

Din creația sa de atelier fac parte lucrări precum Secvențe, Înger, Peisaj de vară, Grădina cu îngeri, Sfântul Gheorghe și seria Vama Veche.

Activitatea artistică a fost recunoscută prin numeroase premii, între care:

• Premiul al II-lea pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici (1968);
• Premiul al II-lea pentru artă monumentală (1974);
• Premiul Expoziției Memorie și Proiect (1999);
• Premiul Salonului de Artă București (2000);
• Premiul Prometheus Opera Omnia al Fundației Anonimul (2003), acordat împreună cu Vasile Gorduz.

Silvia Radu considera sculptura un mijloc de exprimare spirituală și de reflecție asupra condiției umane. Referindu-se la lucrarea realizată la Costinești, artista afirma că aceasta reprezintă un „labirint cu aripi”, o metaforă a luptei pentru libertate și a rezistenței interioare în timpul regimului comunist. În propria interpretare, sculptura simboliza speranța, căutarea luminii și depășirea constrângerilor istorice și existențiale.