Sigismund Báthory, principe al Ardealului

Sigismund Báthory (în maghiară Báthory Zsigmond; n. 20 martie 1572, Oradea, Principatul Transilvaniei – d. 27 martie 1613, Praga, Sfântul Imperiu Roman) a fost un prinț al Transilvaniei ale cărui politici anti-turce nepopulare au dus la izbucnirea unui război civil.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sigismund_Báthory#/media/Fișier:Zsgmondbáthory.jpg

Fiul lui Christopher Báthory (prinț al Transilvaniei între 1575 și 1581) și nepot al lui Ștefan (István Báthory, regele Poloniei între 1575 și 1586), Sigismund l-a succedat pe tatăl său în 1581 și a preluat controlul guvernului transilvănean în 1588. A adoptat o politică de independență față de Imperiul Otoman, jucând un rol diplomatic între sultanul otoman și împăratul Sfântului Imperiu Roman, și și-a adoptat o poziție anti-turcă. Deși schimbarea de direcție a stârnit o revoltă, care a fost înfrântă abia în 1595, Sigismund a făcut parte dintr-o alianță împotriva turcilor, alături de principele Aaron al Moldovei și Mihai Viteazul din Țara Românească, și a contribuit la cucerirea Țării Românești pentru Mihai, după victoria asupra unei armate otomane la Giurgiu (în România de astăzi, între 25 și 27 octombrie 1595).

Báthory, un fervent romano-catolic, a devenit tot mai implicat în Contrareformă, ceea ce a nemulțumit naționaliștii transilvăneni, majoritatea fiind protestanți. În 1599, a decis să primească ordinele sfinte, s-a despărțit de soția sa, arhiducesa Christina a Austriei, și a abdicat de la tron, oferindu-l împăratului habsburgic Rudolf al II-lea (care era și rege al Ungariei) în schimbul ducatului Sileziei de Oppeln (Opole). Totuși, Rudolf l-a sprijinit pe Mihai Viteazul, care l-a învins pe fiul lui Báthory, Andreas, și s-a proclamat prinț al Transilvaniei. Báthory a încercat să recâștige tronul în 1600 și din nou în 1601, dar în ambele încercări a fost înfrânt de Mihai și a trăit în anonimat până la moarte.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Sigismund-Bathory