Shirley Booth, actriță americană

Shirley Booth (născută la 30 august 1898, New York, NY, SUA – decedată la 16 octombrie 1992, North Chatham, Massachusetts) a fost o actriță americană extrem de talentată, recunoscută atât pentru performanțele sale în roluri dramatice, cât și în comedie. De-a lungul carierei sale, a câștigat trei premii Tony, două premii Emmy și un Oscar.

Booth și-a început cariera de actriță la vârsta de 12 ani, debutând profesional în 1923 într-o producție regională a piesei „The Cat and the Canary”. La doar doi ani mai târziu, în 1925, a pășit pe Broadway în spectacolul „Hell’s Bells”, unde a jucat alături de tânărul Humphrey Bogart. După câțiva ani în care a jucat roluri minore pe Broadway și în diverse companii de teatru, Booth a obținut primul său succes major în 1935 cu piesa „Three Men on a Horse”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Shirley_Booth#/media/Fi%C8%99ier:Shirley_Booth_1950.JPG

În următoarele două decenii, Booth și-a consolidat reputația ca una dintre cele mai remarcabile actrițe de pe Broadway, apărând în peste 40 de piese, printre care „Excursion” (1937), „The Philadelphia Story” (1939), „My Sister Eileen” (1940), „Tomorrow the World” (1943) și „Hollywood Pinafore” (1945). În 1949, a câștigat primul său premiu Tony pentru rolul din „Goodbye, My Fancy”, urmat de un al doilea Tony în anul următor pentru interpretarea gospodinei nefericite Lola din piesa „Come Back, Little Sheba” de William Inge. Ulterior, a avut o interpretare foarte apreciată în versiunea muzicală a piesei „A Tree Grows in Brooklyn” (1951) și a câștigat ultimul său premiu Tony în 1953 pentru rolul din „Time of the Cuckoo”.

Cariera cinematografică a lui Booth a fost scurtă, constând în doar cinci filme realizate între 1952 și 1958, însă două dintre acestea sunt deosebit de notabile. În debutul său pe marele ecran, ea a reluat rolul Lolei în adaptarea cinematografică a piesei „Come Back, Little Sheba” (1952), pentru care a câștigat premiul Oscar pentru cea mai bună actriță. Un alt rol memorabil a fost cel al lui Dolly Levi în versiunea cinematografică a piesei lui Thornton Wilder „The Matchmaker” (1958), piesă care ulterior a inspirat musicalul „Hello, Dolly!”. Deși acest film a fost bine primit, a fost ultima sa apariție pe marele ecran.

În anii 1960, Booth a atins apogeul popularității sale jucând rolul iubitoarei, dar autoritarei servitoare Hazel Burke în serialul de comedie „Hazel” (1961–66). Deși criticii considerau că talentul său era subutilizat într-un astfel de rol, Booth a devenit un nume cunoscut și a câștigat două premii Emmy pentru această interpretare. După încheierea serialului, a jucat rolul Amandei Wingfield într-o producție televizată a piesei „The Glass Menagerie” (1966) de Tennessee Williams. În 1973, a jucat într-un alt sitcom de scurtă durată, „A Touch of Grace”, iar ultima sa apariție înainte de retragere a fost oferirea vocii doamnei Moș Crăciun în specialul animat de televiziune „The Year Without a Santa Claus” (1974).

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Shirley-Booth