Sfântul Apostol și Evanghelist Luca

Focul iubirii pentru Dumnezeu, care ardea în inima Sfântului Apostol Luca, a fost exprimat prin aceste cuvinte: „Oare nu era inima noastră arzând în noi, când ne vorbea pe cale și ne tâlcuia Scripturile?”.

Sfântul Luca s-a născut în Antiohia Siriei și, din tinerețe, a dobândit o vastă înțelepciune elinească și abilități deosebite în arta medicinei, devenind un doctor renumit. De asemenea, era și un talentat pictor. Cunoștea bine limbile egipteană și greacă și, pe lângă acestea, stăpânea și învățătura evreiască. A călătorit la Ierusalim, unde, în acea vreme, Domnul nostru Iisus Hristos semăna sămânța mântuirii în inimile oamenilor. Învățătura Sa a prins rădăcini adânci și în inima lui Luca, devenind un „pământ bun” care a dat rod bogat. Ascultând învățăturile lui Hristos, Luca a dobândit o cunoaștere superioară celei dobândite din școlile eline și egiptene, învățând adevărul despre Dumnezeu și credința în El.

Luca a fost unul dintre cei șaptezeci de apostoli, despre care el însuși amintește în Evanghelia sa, menționând cum Domnul i-a trimis câte doi înaintea Sa în toate cetățile și locurile unde avea să ajungă. Luca a mers și el înainte, pregătind calea Domnului și predicând că Mesia cel așteptat a sosit.

În timpul pătimirilor mântuitoare ale lui Hristos, când apostolii s-au risipit, Luca s-a tânguit și a plâns pentru Învățătorul său. Însă după Învierea lui Hristos, atunci când el și Cleopa mergeau spre Emaus, Domnul li s-a arătat și i-a mângâiat, tâlcuindu-le Scripturile. Luca a fost ucenic atent, învățând din adâncurile înțelepciunii lui Dumnezeu, iar mai apoi a adus la credință multe popoare din Beoția și din alte părți.

După Înviere, Luca a recunoscut pe Hristos în frângerea pâinii și a rămas profund dedicat învățăturii Sale. Pentru a păstra vie amintirea Domnului, Luca a scris Evanghelia sa la aproximativ cincisprezece ani după Înălțarea Lui la cer. În această Evanghelie, el a relatat nu doar ceea ce a văzut și auzit personal, ci și cele aflate de la alți martori ai vieții lui Hristos. El a scris și Faptele Apostolilor, aducând mărturii despre lucrarea Bisericii timpurii.

Sfântul Luca a fost un tovarăș apropiat al Apostolului Pavel, căruia i-a fost alături în misiunea de propovăduire a lui Hristos, atât în rândul evreilor, cât și al neamurilor. În scrisorile sale, Pavel vorbește despre Luca cu multă dragoste, numindu-l „doctorul cel iubit”. De asemenea, Luca l-a însoțit pe Pavel în Roma și a rămas acolo împreună cu el.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Luca_Evanghelistul#/media/Fi%C8%99ier:Meister_der_Fuldaer_Schule_(I)_001.jpg

După ce a plecat din Roma, Sfântul Luca a continuat să răspândească Evanghelia, călătorind prin Livia, Egipt și Beoția, unde a înființat biserici și a hirotonit preoți și diaconi. La vârsta de peste optzeci de ani, după multe osteneli, s-a odihnit în Domnul. Locul unde a fost înmormântat Sfântul Luca a devenit izvor de vindecări, iar mormântul său era cinstit de credincioși.

Mai târziu, moaștele sale au fost mutate cu mare cinste la Constantinopol, unde au adus multe tămăduiri. Se spune că Sfântul Luca a fost primul care a pictat chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, precum și chipurile Apostolilor Petru și Pavel, inaugurând astfel tradiția zugrăvirii sfintelor icoane, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea credincioșilor.

Amin.

Sursa: https://doxologia.ro/viata-sfantului-apostol-evanghelist-luca