Sever Bocu, economist, ziarist, redactor

Sever Bocu (19 noiembrie 1874, Șiștarovăț, Arad – 21 ianuarie 1951, Sighetu Marmației) a fost un important lider al românilor bănățeni, publicist, politician, deputat și ministru. Activitatea sa a acoperit multiple domenii, de la militantism național la implicarea în viața politică și culturală a României interbelice.
Sever Bocu s-a născut într-o familie cu puternice rădăcini naționale. Străbunul său, Pavel Bocu, a fost unul dintre martirii răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan, iar tatăl său, Gheorghe Bocu, cunoscut învățător, a fost închis pentru răspândirea „Doinei lui Lucaciu”. Sever a studiat la Lipova, la Liceul maghiar din Arad (de unde a fost exmatriculat pentru refuzul de a purta însemnele maghiare), la Academia Comercială din Viena și Școala de Înalte Studii din Paris.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sever_Bocu#/media/Fi%C8%99ier:Sever_Bocu.jpg
Încă din tinerețe, Sever Bocu a demonstrat un angajament remarcabil pentru cauza națională. În 1892, pe când lucra la banca „Transilvania” din Sibiu, a organizat o manifestație în sprijinul memorandiștilor. Acțiunea sa a atras atenția autorităților maghiare, fiind arestat și întemnițat.
La Arad, Bocu a devenit redactor al ziarului „Tribuna poporului” (mai târziu „Tribuna”), susținând politica activă de afirmare a drepturilor românilor. Publicația sa a stârnit numeroase procese intentate de autoritățile maghiare, iar articolele sale au fost platforme puternice de promovare a idealurilor naționale. După închiderea „Tribunei”, Bocu s-a mutat în România, continuându-și activitatea jurnalistică.
Implicat în Primul Război Mondial, Sever Bocu a fost membru al Comitetului celor 12 din Iași, reprezentând interesele românilor ardeleni și bănățeni. A contribuit la recrutarea voluntarilor români din prizonierii austro-ungari și a fondat revista „România Mare”. Ulterior, la Paris, a pledat pentru integritatea Banatului în cadrul Consiliului Național al Unității Române, activând în culisele Conferinței de Pace.
După Unire, Sever Bocu s-a concentrat pe dezvoltarea Banatului. A fost deputat de nouă ori și președinte al organizațiilor politice din Timiș-Torontal. A redactat ziarul „Voința Banatului” și a promovat crearea Universității de Vest la Timișoara. În guvernarea țărănistă, a ocupat funcții precum cea de Ministru al Banatului și primar al Lipovei, modernizând orașul.
Odată cu instaurarea regimului comunist, Sever Bocu a devenit ținta persecuțiilor politice. A fost arestat în 1950 și închis la Sighet, unde a murit în condiții inumane, la 21 ianuarie 1951. Este considerat un simbol al rezistenței românești împotriva totalitarismului.
Casa sa din Lipova este astăzi muzeu, păstrând memoria unui om care a luptat neobosit pentru drepturile și libertățile românilor. Sever Bocu rămâne o personalitate exemplară în istoria națională, prin contribuțiile sale politice, culturale și jurnalistice.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Sever_Bocu