Sevastia Ticu Archip, scriitoare română

Sevastia Ticu Archip a fost o prozatoare și autoare de opere dramatice din România, născută pe 4 ianuarie 1891, la Târgoviște. Fiica lui Grigore Archip, a urmat studiile la Facultatea de Matematică a Universității din București, unde a obținut licența. După finalizarea studiilor, a devenit asistentă universitară la aceași facultate și, ulterior, profesoară de matematică la liceul de fete „Regina Maria” din București. Cariera sa didactică nu a fost singura sa preocupare, fiind implicată activ în viața literară a vremii.

Ticu Archip a fost o membră devotată a Cenaclului „Sburătorul” începând din 1924 și a colaborat cu numeroase publicații literare, printre care „Cetatea literară”, „Tiparnița literară”, „Reporter” și „Vremea”. În perioada 1926-1928, a făcut parte din comitetul de redacție al Revistei Scriitoarelor și Scriitorilor Români. În această revistă a publicat, în 1932, piesa de teatru „Gura de leu”, care a fost jucată la Teatrul Național din București în 1935.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037/

Sursa foto: https://jurnalul.ro/cultura/ticu-archip-scriitoare-matematiciana-idila-erotic-roman-fresca-964798.html

Deși activitatea sa literară a fost apreciată, Sevastia Ticu Archip a fost cunoscută și pentru pozițiile sale antifeministe. Ea nu s-a înscris în curentele feministe ale vremii, având o viziune critică față de mișcările de emancipare a femeilor. Această atitudine a fost clar exprimată în multe dintre scrierile sale și în viața sa publică.

Sevastia Archip a fost și traducătoare, având o activitate considerabilă în acest domeniu. Ea a tradus lucrări ale unor autori celebri precum Joseph Conrad, Alexandre Dumas, Oscar Wilde, Jules Verne, Maxim Gorki și alții. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu diferiți autori și traducători pentru a aduce în limba română mari opere ale literaturii universale. Printre traducerile sale notabile se numără lucrări precum „Copilăria. Adolescența. Tinerețea” de Lev Tolstoi, „Cei trei mușchetari” de Alexandre Dumas, și „Lord Jim” de Joseph Conrad.

În ceea ce privește opera sa literară originală, Sevastia Ticu Archip a publicat mai multe volume de proză și teatru. Printre acestea se numără „Colecționarul de pietre prețioase”, o colecție de nuvele, apărută în 1926, și „Aventura” din 1929. De asemenea, a scris și o trilogie de romane, „Soarele negru”, din care au apărut doar primele două volume: „Oameni” în 1946 și „Zeul” în 1949. În 1949, a publicat și nuvela „Patul fraților”. În domeniul teatrului, una dintre cele mai importante lucrări ale sale a fost piesa „Inelul”, care a fost jucată în 1921 la Teatrul Național din București și a fost publicată în 1922.

Sevastia Archip a continuat să activeze în lumea literară până aproape de sfârșitul vieții sale. A fost o figură respectată în cercurile literare din România și a lăsat în urmă o operă semnificativă, atât în domeniul prozei și teatrului, cât și al traducerilor. În ciuda opiniilor sale antifeministe, contribuțiile sale literare și culturale rămân importante.

Un alt detaliu remarcabil despre Sevastia Ticu Archip este că pe strada „Sfântul Constantin” din București, la nr. 13A, există o placă memorială în cinstea sa, un semn al recunoașterii postume a realizărilor sale.

Pe lângă activitatea sa literară, Sevastia Archip a fost și o susținătoare a literaturii universale, traducând opere semnificative ale unor autori din diferite colțuri ale lumii. Printre traducerile sale se numără lucrări de Tolstoi, Dumas, Wilde și Verne, care au contribuit la diversificarea și îmbogățirea patrimoniului literar românesc.

Sevastia Ticu Archip a decedat pe 31 martie 1965, la București, lăsând în urmă o creație literară importantă. Opera sa rămâne o parte esențială a patrimoniului cultural românesc din perioada interbelică și postbelică, iar traducerile sale au avut un impact semnificativ asupra cunoașterii literaturii universale în România.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ticu_Archip