Jurnal FM 
S-a întâmplat la 5 octombrie 1918, 5/18
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 5, 2021
S-a întâmplat la 5 octombrie 1918, 5/18: Reprezentantul Partidului Naţional Român în Parlamentul de la Budapesta, deputatul Alexandru Vaida-Voievod, dă citire, în plenul adunării, Declaraţiei Comitetului Executiv al PNR, prin care românii transilvăneni îşi afirmă dreptul inalienabil la o viaţă naţională integral.
În toamna anului 1918, concomitent cu evenimentele din Basarabia şi Bucovina, mişcarea naţională din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş s-a intensificat, românii din aceste teritorii cerându-şi dreptul de a trăi într-un stat naţional unitar şi totodată de realizare a acestuia.În acest context, în septembrie-octombrie s-au pus bazele colaborării între Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român şi conducătorii social-democraţi, în vederea constituirii unui Consiliu Naţional Român.
Astfel, la 29 septembrie/12 octombrie, s-a întrunit în şedinţă, la Oradea, în casa avocatului Aurel Lazăr, Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania, cu participarea conducătorilor PNR care nu erau închişi sau nu se găseau pe front, respectiv, Teodor Mihali, preşedintele Comitetului Executiv al PNR, Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop, Ioan Suciu, Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Lazăr şi Ioan Ciordaş, membri ai Comitetului Executiv.După lungi discuţii, Comitetul Executiv al PNR a adoptat o declaraţie redactată de Vasile Goldiş „omul condeiului, stilizatorul impecabil de comunicate, cugetătorul politic de mare talent”, care urma să fie expusă în parlamentul de la Budapesta.
Proclamaţia prevedea: „Pe temeiul dreptului firesc că fiecare naţiune poate dispune şi hotărî singură asupra sorţii ei, naţiunea română … doreşte să facă acum uz de acest drept şi pretinde în consecinţă pentru ea dreptul ca, liberă de orice înrîurire străină, să hotărască singură aşezarea ei printre naţiunile libere”.În continuare, proclamaţia arăta că „organul naţional al naţiunii române nu recunoaşte îndreptăţirea parlamentului şi a guvernului unguresc să se considere ca reprezentant al ei, ca să poată reprezenta la congresul general de pace interesele naţiunii române. Toate deciziile ce s-ar lua fără aprobarea ei sunt nule şi fără valoare”. În încheierea declaraţiei se stipula: „Naţiunea română aşteaptă şi pretinde, după multe suferinţe de veacuri, afirmarea şi valorizarea drepturilor ei nestrămutate şi inalienabile la deplina viaţă naţională”.
Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu
