Jurnal FM 
S-a întâmplat în 20 aprilie 1989 de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 20, 2020
S-a întâmplat în 20 aprilie 1989: A murit locotenent-colonelul aviator, poet şi prozator; în anii ’80 ai secolului XX, a fost unul dintre cei mai îndrăgiţi scriitori de ficţiune din România. Doru Davidovici (n. 6 iulie 1945), a fost pilot militar pe aeronave supersonice, scriitor, pasionat de paleo-astronautică. Datorită cărţilor sale, a profesiei, dar şi a modului în care şi-a pierdut viaţa, a fost deseori comparat cu Antoine de Saint-Exupéry.
Doru Davidovici in flight gear
Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Doru_Davidovici#/media/File:Doru_Davidovici_in_flight_gear.jpg
Absolvent al Școlii Superioare de Ofițeri Activi de Aviație în anul 1967 cu gradul de locotenent și al Academiei Militare în perioada 1977-1979. Pilot, comandant de patrulă și de escadrilă în Regimentul 86 Aviație vânătoare, inspector pentru aviația de vânătoare în Comandamentul Aviației Militare între1981-1986. Instructor cu întrebuințarea în luptă a aviației în Regimentul 86 Aviație Vânătoare în perioada 1986-1989.
În cartea Lumi galactice, Davidovici dezvoltă într-un stil propriu şi cu o competenţă conferită de profesia sa, aceea de pilot militar, o serie de teorii OZN-istice. Prin această carte şi-a arătat o altă faţă, aceea de cercetător împătimit al teoriilor despre lumi paralele şi al fenomenului OZN. O confirmare în acest sens sunt şi discuţiile pe această temă pe care le-a avut avut cu bunul său prieten Dumitru Prunariu.
În după-masa zilei de 20 aprilie 1989, Doru Davidovici a zburat pentru ultima oară. În al șaselea zbor din acea zi, avionul MIG-21, pilotat de Davidovici împreună cu elevul său, locotenentul major Dumitru Petra, s-a prăbușit de la 1.000 de metri, din motive necunoscute, la revenirea dintr-un zbor de antrenament.
Dacă locul aeronavei cu dublă comandă cu numărul de înmatriculare 6946 a fost luat de alt avion, de acelaşi tip şi versiune, locul celor doi piloţi militari, cel din băncile sălii de pregătire şi cel din vieţile celor ce i-au cunoscut, a rămas pe veci gol, imposibil a fi înlocuiţi cu alţii la fel ca ei. În urma lor au rămas legende, istorii, amintiri, urme nefizice păstrate cu sfinţenie în minţi şi suflete, şi scoase la lumină din când în când, atunci când ele, amintirile, încep să doară.
Dintre scrierile lui Davidovici putem aminti: Aripi de argint (1983), Caii de la Voroneţ (1973). Celula de alarmă (1979), Culoarea cerului (1981), Dezminţire la Mit (postum, 1991). Insula nevăzută, Intrarea actorilor (1977), Lumi galactice (1986), Colegii mei din neştiut (ediţia a II-a), Ridică-te şi mergi (1991), Ultima aventură a lui Nat Pinkerton (1975), V de la Victorie, Zeiţa de oricalc (1977).
Surse:
Mircea Opriță, Anticipația românească, un capitol de istorie literară. Cluj, Editura Dacia, 1994.
https://www.scribd.com/doc/268343857/Doru-Davidovici-Lumi-Galactice
