S-a întâmplat în 1 august 1943
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 1 august 1943: A murit Horia Creangă, arhitect român, nepotul lui Ion Creangă. Promotor al arhitecturii moderne în România, a construit mai multe edificii (peste 70) administrative, social-culturale (Teatrul Giulești), industriale, dar şi clădiri de locuinţe (cea mai cunoscută fiind blocul ARO) (n. 20.07.1892). Horia Creangă a fost nepotul scriitorului Ion Creangă.

Horia Creangă debutează la începutul anilor 1930 și este considerat „adevăratul fondator” al modernismului românesc în arhitectură. Cu toate acestea, Creangă este promotorul unei arhitecturi personale, filtrate prin propria-i sensibilitate. Creația sa nu este cantonată strict în niciun curent modernist european. De altfel, spre deosebire de moderniștii europeni, care neagă tot ceea ce a fost înainte de noua orientare, pe Creangă îl caracterizează o viziune echilibrată, deoarece arhitectul consideră că modernismul reprezintă doar o nouă adaptare a tradițiilor, a trecutului.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Horia_Creang%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Horia_Creang%C4%83.jpeg

El este de părere că formele simple pe care le utilizează la construcțiile sale se regăsesc și la vechea artă populară românească. Perspectiva lui Creangă poate oferi o explicație cu privire la absența avangardei din arhitectura modernistă românească. Ea exprimă un echilibru la nivelul gândirii arhitecților, care impun atenției concepte noi, dar care însă nu se delimitează de câștigurile acumulate din exploatarea formelor inspirate din arhitectura populară, ci le potențează și le ameliorează.

Opera prin care Horia Creangă se afirmă cu tărie în epocă este proiectul imobilului ARO din București (în prezent, clădirea Cinema Patria), selectat ca urmare a unui concurs desfășurat în 1929. Lucrarea este neobișnuită pentru acea vreme din punctul de vedere al concepției formelor și a funcțiunii, dar a fost ridicată pe o arteră principală a Capitalei, actualul Bulevard Magheru.Clădirea a fost finalizată în 1931, suferind modificări față de proiectul inițial.Aceste transformări au vizat simplificarea și mai profundă a limbajului formal. Ea trebuie analizată ca un punct de cotitură în evoluția arhitecturii românești și un model pentru ceilalți arhitecți ai Mișcării Moderne din țara noastră.

Articolul complet aici: https://jurnalspiritual.eu/160675-2/