Ruxandra Lăpușneanu, principesă din Moldova

Ruxandra Lăpușneanu, (n. 1538, Suceava – d. 12 noiembrie 1570, Iași), a fost principesă a Moldovei, fiica domnului Petru Rareș și a Elenei Brancovici.
S-a căsătorit în ianuarie 1556 cu domnitorul Alexandru Lăpușneanu, cu care a avut trei fii: Bogdan, Aron și Ilie. Deși prima domnie a soțului ei s-a încheiat prin detronare, Ruxandra a jucat un rol important în reinstaurarea lui pe tron, intervenind diplomatic la Constantinopol. După moartea lui Alexandru Lăpușneanu, ea a condus țara ca regentă între anii 1568–1570, în numele fiului lor, Bogdan. Cronicarii vremii o descriu ca pe o femeie înțeleaptă, curajoasă și cumpătată, care a reușit să mențină echilibrul între boieri și autoritatea domnească.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ruxandra_Lăpușneanu#/media/Fișier:Ruxandra_of_Moldavia.jpg
Foarte evlavioasă, Ruxandra Lăpușneanu a fost o mare ctitoră de biserici și susținătoare a mănăstirilor din Moldova și de la Muntele Athos. A făcut numeroase danii către mănăstirile Slatina, Râșca, Putna, Zografou, Dohiariou și Karakalou, iar în 1569 a ridicat la Roman biserica „Adormirea Maicii Domnului”.
A murit la doar 32 de ani, fiind înmormântată la Mănăstirea Slatina, alături de soțul ei. În pictura votivă a lăcașului apare purtând coroana voievodală, simbol al demnității și al credinței sale. Figura ei istorică a fost nemurită în literatura română prin nuvela lui Costache Negruzzi – „Alexandru Lăpușneanul”, unde este portretizată ca o femeie nobilă, blândă și profund religioasă.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Doamna_Ruxandra_Lăpuşneanu