Rudolf Eucken, filosof german

Rudolf Eucken a fost un filosof german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1908, distincție acordată pentru „seriozitatea cu care a urmărit adevărul, pentru forța pătrunzătoare a gândirii și a viziunii sale, precum și pentru căldura și puterea expresiei prin care a formulat și a dezvoltat, în numeroase lucrări, o concepție idealistă asupra vieții”.

Rudolf Christoph Eucken s-a născut în anul 1846, la Aurich, în nordul Germaniei (fostul regat al Hanovrei). Rămas orfan de tată la vârsta de șase ani, a crescut în condiții materiale modeste. Provenea însă dintr-o familie cu vechi tradiții intelectuale, iar mama sa a depus eforturi constante pentru a-i oferi o educație aleasă. Eucken a studiat filologia clasică și istoria antică la Universitatea din Göttingen, unde și-a susținut doctoratul în 1866 cu o teză dedicată lui Aristotel.

La Berlin, a intrat în contact cu filosoful Friedrich Adolf Trendelenburg, rector al universității și membru al Academiei Prusace, care a avut o influență decisivă asupra formării sale intelectuale. În memoriile sale, Eucken amintește numeroase personalități formate în cadrul acestei școli de gândire, printre care și Titu Maiorescu.

În 1869, Eucken a început să predea la un prestigios gimnaziu din Frankfurt, condus de Tycho Mommsen, fratele istoricului Theodor Mommsen. Curând după aceea, a fost numit profesor de filosofie și pedagogie la Universitatea din Basel (1871), iar în 1874 a preluat catedra de filosofie la Universitatea din Jena, unde a activat timp de 46 de ani, desfășurând un dialog intens și rodnic cu studenții săi.

Întreaga sa activitate a fost dedicată căutării adevărului și reflecției asupra vieții spirituale. Premiul Nobel din 1908, fiind al doilea german distins cu această onoare și al optulea laureat în ordine cronologică, i-a adus o largă recunoaștere publică. Eucken s-a remarcat prin efortul de a scoate filosofia din mediul strict academic și de a o apropia de viața reală, făcând-o accesibilă unui public mai larg.

Rudolf Eucken a murit la 15 septembrie 1926.

Opera (selecție)

• Die Lebensanschauungen der großen Denker (1890)

• Der Kampf um einen geistigen Lebensinhalt – „Lupta pentru un conținut spiritual al vieții” (1896)

• Der Wahrheitsgehalt der Religion (1901)

• Grundlinien einer neuen Lebensanschauung – „Liniile fundamentale ale unei noi concepții de viață” (1907)

• Philosophie der Geschichte (1907)

• Geistige Strömungen der Gegenwart – „Curente spirituale contemporane” (1908)

• Der Sinn und Wert des Lebens – „Sensul și valoarea vieții” (1908)

• Mensch und Welt – „Om și univers” (1918)

• Lebenserinnerungen – „Memorii” (1921).