Romulus Cojocaru, poet român, romancier și avocat

Romulus Cojocaru (n. 9 august 1934, Punghina, județul Mehedinți – d. 31 martie 2007) a fost un scriitor român complex: poet, prozator, romancier, editor de reviste și avocat.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-write-calligraphy-6200263

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Romulus_Cojocaru#/media/Fișier:Romulus_Cojocaru.jpg

A absolvit Școala Pedagogică din Drobeta-Turnu Severin în 1954, iar apoi Facultatea de Drept din București, în 1961. Pe lângă activitatea juridică, a desfășurat o bogată carieră literară.

A debutat în poezie în 1960, în revista Luceafărul. Primul său volum, intitulat „Punct căzut”, a apărut în 1969, la Editura Tineretului.

Romulus Cojocaru a publicat poezie, proză scurtă și romane, devenind un nume cunoscut în literatura română contemporană. A colaborat cu numeroase reviste culturale importante, precum România literară, Ramuri, Tribuna, Orizont, Cronica, Convorbiri literare și, din 2000, a fost directorul revistei Caligraf.

A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele:

• Flori de mac (1978)
• Ristea împărat (1982)
• Tărășenii (1999)

Volume publicate

Poezie:

• Punct căzut (1969)
• Poeme (1975)
• Pasărea albă (1977)
• Flori de mac (1978)
• Clar de pământ (1979)
• Vorbele vântului (1981)
• Stihuri (1982)
• Poezii (2002)

Romane:

• Nunta (1968)
• Apărătorul se apără (1974)
• Apărătorul în derută (1979)
• Apărătorul acuză (1981)
• Ristea împărat (1984)
• Împărații (1985)
• Poveste de dragoste (1988)
• Părinții (1989)
• Femeia, precum un șarpe (1992)
• Apărătorul și zeița (1992)
• Noaptea lupilor (1993)
• Întoarcerea (1997)
• Cuibul de rândunică (1998)

Proză scurtă:

• Tărășenii (1995).