Robert F. Furchgott, biochimist american

În anul 1998, Robert F. Furchgott a primit Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină, alături de Louis Ignarro și Ferid Murad, pentru descoperirea rolului oxidului nitric (NO) ca moleculă de semnalizare în sistemul cardiovascular. Această descoperire a deschis noi direcții în tratamentele cardiovasculare și a avut un impact major în medicina modernă.

Motivația oficială a acordării premiului:
„Pentru descoperirea implicațiilor moleculei de monoxid de azot în sistemul cardiovascular.”

Cariera științifică

• În 1956, Furchgott a devenit președintele Departamentului de Farmacologie la Universitatea de Stat din New York (SUNY), College of Medicine.

• A realizat cercetări esențiale privind:

  • relaxarea vasculară indusă de lumină (fotorelaxare),

  • mecanismele contractilității mușchiului cardiac,

  • funcțiile receptorilor adrenergici periferici.

Robert F. Furchgott a avut o carieră academică deosebită, activând ca profesor de farmacologie în mai multe instituții de renume. A predat la Colegiul Medical al Universității Cornell între 1940 și 1949, apoi la Facultatea de Medicină a Universității Washington din 1949 până în 1956. Din 1956 până în 1989, a fost cadru didactic la Universitatea de Stat din New York (SUNY), Brooklyn, iar din 1989 până la sfârșitul carierei a predat la Universitatea din Miami.

În anul 1978, Furchgott a descoperit o substanță produsă de celulele endoteliale care are capacitatea de a relaxa vasele de sânge. A numit această substanță „factor de relaxare derivat din endoteliu” (EDRF). Până în 1986, a reușit să determine natura chimică a acesteia și să-i descrie mecanismul de acțiune, demonstrând că EDRF este, de fapt, oxidul nitric (NO), o moleculă esențială în reglarea funcțiilor cardiovasculare.

Această descoperire a oferit o perspectivă nouă asupra proceselor fiziologice neuronale, cardiovasculare și celulare, având un impact major asupra înțelegerii sănătății și a patologiei umane.

În 1980, Furchgott a demonstrat că celulele endoteliale (care căptușesc interiorul vaselor de sânge) produc o substanță ce induce relaxarea mușchilor netezi ai vaselor, favorizând dilatarea acestora. După mai mulți ani de cercetări, a identificat această substanță drept oxidul nitric (NO).
Și-a prezentat concluziile în 1986, în cadrul unui simpozion la Clinica Mayo, Rochester.

Pentru contribuția sa majoră la știință, Furchgott a fost distins în 1998 cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună cu Louis Ignarro și Ferid Murad. Descoperirea sa a oferit o explicație științifică pentru efectele terapeutice ale nitroglicerinei în tratamentul anginei pectorale și a stat la baza dezvoltării medicamentului Viagra, folosit în tratarea disfuncției erectile.

Printre alte distincții importante obținute de-a lungul carierei se numără Premiul Internațional Gairdner, acordat în 1991, Premiul Albert Lasker pentru Cercetare Medicală de Bază, primit în 1996, și Premiul Golden Plate al Academiei Americane de Realizări, acordat în 1999, pe care l-a primit împreună cu Ferid Murad.

S-a retras din activitatea de profesor în 1989, dar a continuat să fie activ în cercetare, devenind profesor adjunct la Universitatea din Miami, Florida. Chiar și după pensionare, Furchgott a rămas implicat în activitatea științifică.