1911 – Expediția lui Amundsen la Polul Sud

14 decembrie 1911: La această dată, exploratorul polar norvegian Roald Amundsen (1872-1928) a atins pentru prima dată Polul Sud, fiind însoțit de patru coechipieri în sănii trase de câini. El este, de asemenea, primul care a străbătut, în 1906, pasajul de Nord-Vest, din insula Groenlanda până în Alaska. În iunie 1928, a dispărut în regiunea Polului Nord, în timpul încercărilor de salvare a echipajului dirijabilului „Italia”.

Toată lumea credea că Polul Nord reprezenta țelul suprem pentru Roald Amundsen. Acesta avea însă alte planuri. În decembrie 1911, a reușit să atingă celălalt capăt al lumii, înaintea lui Robert Scott. Pe 9 septembrie, vasul polar Fram se afla lângă Madeira, în Oceanul Atlantic. Roald Amundsen și-a chemat tot echipajul la bord, pentru că nu mai putea ține secret scopul călătoriei. Acum toți aveau să afle că a păcălit pe toată lumea, de la predecesorul său Fridtjof Nansen până la parlamentul norvegian.

S-a întâmplat în 14 decembrie 1911

Sursa foto:  https://ro.wikipedia.org/wiki/Roald_Amundsen#/media/Fi%C8%99ier:Aan_de_Zuidpool_-_p1913-160.jpg

14 decembrie 1911 – Amundsen și însoțitorii săi la Polul Sud

Olav Bjaaland (1873–1961) – Project Gutenberg Literary Archive Foundation: De Aarde en haar Volken, Jaargang 1913. HAARLEM, H. D. TJEENK WILLINK & ZOON.

Aan de Zuidpool

Detalii despre permisiuni

Project Gutenberg Public Domain

Mai mult

• Domeniu publicvezi condițiile
• File:Aan de Zuidpool – p1913-160.jpg
• Creată: 1 decembrie 1911

Prima expediție care a ajuns la Polul Sud geografic a fost condusă de exploratorul norvegian Roald Amundsen. El și alți patru au ajuns la pol la 14 decembrie 1911, cu cinci săptămâni înaintea unui grup britanic condus de Robert Falcon Scott, ca parte a expediției Terra Nova. Amundsen și echipa sa s-au întors în siguranță la baza lor și au aflat ulterior că Scott și cei patru tovarăși ai lui au murit în călătoria lor de întoarcere.

Planurile inițiale ale lui Amundsen s-au axat pe Arctica și cucerirea Polului Nord cu ajutorul unei derive extinse a unui vas prins în banchiza de gheață. A obținut utilizarea navei de explorare polară Fram a lui Fridtjof Nansen și a întreprins o amplă campanie de strângere de fonduri. Pregătirile pentru această expediție au fost perturbate când, în 1909, exploratorii americani Frederick Cook și Robert E. Peary au afirmat fiecare că ar fi ajuns la Polul Nord. Amundsen și-a schimbat apoi planul și a început să se pregătească pentru o cucerire a Polului Sud; nesigur de măsura în care publicul și susținătorii săi îl vor sprijini, a păstrat secret acest obiectiv revizuit. Când a pornit în iunie 1910, chiar și pe echipajul său l-a făcut să creadă că se îmbarcă într-o derivă arctică și și-a dezvăluit adevărata destinație antarctică abia când Fram părăsea ultimul port de apel, Madeira.

Amundsen și-a făcut baza Antarctică, pe care a numit-o „Framheim”, în Golful Balenelor din Marea Barieră de Gheață. După câteva luni de pregătire, depozitare și un start fals care era să se încheie cu un dezastru, el și expediția sa au pornit spre pol în octombrie 1911. Pe parcursul călătoriei lor, au descoperit ghețarul Axel Heiberg, care le-a asigurat traseul spre platoul polar și în cele din urmă până la Polul Sud. Stăpânirea de către grup a utilizării schiurilor și expertiza lor cu câinii de sanie au asigurat o călătorie rapidă și relativ lipsită de probleme. Printre alte realizări ale expediției s-au numărat prima explorare a Țării Regele Edward VII-lea și o amplă croazieră oceanografică.

Succesul expediției a fost larg aplaudat, deși povestea eșecului eroic al lui Scott a umbrit această realizare în Regatul Unit. Decizia lui Amundsen de a-și păstra adevăratele planuri în secret până în ultimul moment a fost și ea criticată. Istoricii polari recenți recunosc mai pe deplin îndemânarea și curajul expediției lui Amundsen; baza științifică permanentă de la pol poartă numele acestuia, împreună cu cel al lui Scott.