Rita Levi-Montalcini, om de știință italian

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Ritalevimontalcini.jpg

A fost nu doar o pionieră în domeniul neurobiologiei, ci și prima laureată a Premiului Nobel care a atins vârsta de 100 de ani, devenind simbolul longevității și al pasiunii neîntrerupte pentru cunoaștere.

Levi-Montalcini și-a descoperit interesul pentru sistemul nervos în perioada studiilor la Universitatea din Torino, sub îndrumarea neurohistologului Giuseppe Levi. A obținut doctoratul summa cum laude în 1936, însă cariera i-a fost curmată de legiile rasiale fasciste din 1938, care au exclus evreii din viața academică.

Refugiindu-se la Florența în timpul ocupației naziste, a trăit sub o identitate falsă și a colaborat cu partizanii italieni, oferindu-și ulterior serviciile medicale armatei aliate. După război, și-a reluat activitatea științifică și, în 1946, a primit o bursă de cercetare la Universitatea Washington din St. Louis, unde a lucrat timp de 30 de ani.

În 1952, Levi-Montalcini a izolat factorul de creștere a nervilor (NGF), observând cum țesuturile tumorale provocau o proliferare spectaculoasă a celulelor nervoase. Descoperirea avea să revoluționeze înțelegerea dezvoltării sistemului nervos și să deschidă noi direcții în tratarea bolilor neurodegenerative.

A devenit profesor titular în 1958, iar în 2002 a fondat Institutul European de Cercetare a Creierului (EBRI), al cărui președinte a fost până la sfârșitul vieții. Din 2001, a fost numită senator pe viață în Italia, pentru contribuțiile sale remarcabile în știință și societate.

De-a lungul vieții, Rita Levi-Montalcini a primit numeroase distincții, printre care:

• Premiul Nobel pentru Medicină (1986)

• Premiul Albert Lasker pentru Cercetare Medicală (1986)

• Medalia Națională a Științei (SUA) (1987)

• Premiul Louisa Gross Horwitz (1983)

• Membru al Academiei Pontificale de Științe, Academiei Americane de Arte și Științe, Societății Regale din Marea Britanie și Academiei Naționale de Științe a SUA

• Titluri Honoris Causa din partea a numeroase universități, inclusiv Universitatea Complutense din Madrid, Universitatea McGill (Canada) și Universitatea Politehnică din Torino

• Ambasador de bunăvoință FAO (1999).

La moartea sa, în 2012, primarul Romei a numit-o „o pierdere pentru întreaga umanitate”, iar Vaticanul a elogiat-o ca un exemplu de conștiință civică și dedicare științifică.

În onoarea sa, în 2016, o specie de orhidee a fost denumită Ophrys × montalciniae.