Religie. Canonul Sfântului Andrei Criteanu

Canonul Sfântului Andrei Criteanul – cântarea smereniei și a pocăinței

,,În primele patru zile ale Postului Mare, în cadrul slujbei Pavecerniței Mari, se citeste pe fragmente Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. În miercurea din saptămîna a V-a a Postului Mare se recitește pentru a doua oară în perioada postului Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Spre deosebire de prima lectură din Postul Mare când acest canon este împărțit în patru stări citite la slujbele Pavecerniței din ziua de luni, marți, miercuri și joi din prima saptămână, în miercurea săptămânii a V-a canonul se citește integral.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul  este o capodoperă a imnografiei răsăritene, în centrul căruia se află smerenia și pocăința ca mod de răscumparare a omului împovarat de conștiința păcatului.

Autorul, Sfântul Andrei Cretanul s-a născut la Damasc în anul 760 și a murit la Erisso, pe insula Lesbos, în anul 840. De foarte tânăr și-a agonisit o înaltă știință de carte și tot de tânăr a îmbrățișat viața călugărească, devenind monah în mănăstirea Sfântul Sava, pe lânga Ierusalim, unde și-a adâncit nu numai viața duhovnicească, ci și pe cea teologică, adiată de harul poetic.

Avea numai douazeci și cinci de ani când patriarhul Ierusalimului l-a trimis cu o misiune bisericească la Constantinopol. Apoi, hirotonit ca diacon, a primit ascultarea de a conduce un orfelinat și o casa de bătrâni, implicându-se astfel și în opera de asistență socială a Bisericii. În jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop al Cretei, de unde și numirea de Cretanul (în unele cărți i se mai spune și Ierusalimiteanul, ca unul care și-a început activitatea în Sfânta Cetate).

Sfântul Andrei Cretanul a fost unul dintre primii și cei mai mari imnografi ai Bisericii de Răsărit. Opera sa capitală este Canonul cel Mare, alcătuit spre sfârșitul vieții, cam la vremea când Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, compunea Viața Sfintei Maria Egipteanca” – IPS Bartolomeu ANANIA

Iulian Iustin Melinte, Rădăuți