Radu Petrescu, prozator român

Radu Petrescu (31 august 1927 – 1 februarie 1982) a fost un prozator român, membru al „Școlii de la Târgoviște”, alături de Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și Tudor Țopa. Este recunoscut ca un important precursor al postmodernismului literar românesc și ca unul dintre cei mai valoroși autori de jurnale din literatura noastră.

A urmat Facultatea de Litere a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1951. A debutat relativ târziu, în 1970, cu romanul Matei Iliescu, dar consacrarea deplină i-a venit postum, când a devenit un reper pentru generația optzecistă și pentru proza românească modernă.

Ca și ceilalți membri ai grupului de la Târgoviște, a fost un diarist pasionat, ținând jurnale încă din timpul liceului. Notațiile sale, transformate în material literar, au devenit nucleul unei proze originale, la granița dintre confesiune și ficțiune.

Sursa foto: AI

A murit în 1982 și a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Textele sale de jurnal, publicate parțial în timpul vieții și continuate postum, au consolidat imaginea unui scriitor atent la detaliu, cu o rigoare aproape flaubertiană. Printre volumele importante se numără: Ocheanul întors, Părul Berenicei și A treia dimensiune. Ulterior, Editura Humanitas a publicat integral Catalogul mișcărilor mele zilnice, iar Paralela 45 a editat Jurnalul complet (2014).

Critici contemporani, între care Ion Bogdan Lefter, au subliniat valoarea operei sale, relevând rolul esențial pe care l-a avut în reînnoirea prozei românești și în definirea unui stil de observație minuțioasă, comparabil cu cel flaubertian.

Scrieri

• Matei Iliescu, roman, 1970
• Proze, 1971
• O singură vârstă, 1975
• Ce se vede, 1979
• Ocheanul întors, 1977
• Părul Berenicei, 1982
• Meteorologia lecturii, 1982
• A treia dimensiune, 1984
• Catalogul mișcărilor mele zilnice, 1999
• Ocheanul întors (Caiet jurnal, 1956), 2001
• Prizonier al provizoratului (Jurnal 1957–1970), 2002
• Jurnal. Ediție integrală, Editura Paralela 45, 2014.