Radu Paladi, compozitor, pianist și dirijor român

Radu Paladi, unul dintre cei mai importanți exponenți ai componisticii românești din a doua jumătate a secolului 20, s-a născut la Storojineț pe 16 ianuarie 1927 și a decedat la București pe 30 mai 2013. A fost compozitor, pianist și dirijor, activând și ca profesor. A urmat Conservatorul din București, unde a fost discipolul unor mari pedagogi ai vremii, și a abordat în compozițiile sale genuri muzicale variate, inclusiv două cvartete de coarde, un cvintet de suflători, piese pentru pian, lucrări concertante, piese vocal-simfonice, muzică de scenă și de film, și numeroase lucrări corale a cappella.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Paladi#/media/Fi%C8%99ier:Compozitorul_Radu_Paladi.jpg

Între 1941 și 1943, a studiat pianul la Conservatorul de Muzică din Cernăuți cu Titus Tarnavski. Între 1947 și 1956, a urmat cursurile Academiei Regale de Muzică și Arte Dramatice din București (ulterior Conservatorul Ciprian Porumbescu), unde a studiat pian cu Florica Musicescu, compoziție cu Leon Klepper, armonie cu Paul Constantinescu și orchestrație cu Theodor Rogalski.

Cariera sa didactică a început în 1954, când a devenit lector la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, funcție pe care a deținut-o până în 1963, când a fost numit conferențiar, rămânând în această poziție până în 1996. A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România încă de la înființarea acesteia în 1949.

În activitatea sa artistică, Radu Paladi a susținut recitaluri camerale în România, Spania și Germania și a fost solist al propriilor lucrări, inclusiv al primelor audiții ale Concertului pentru pian cu Orchestra Filarmonică din Iași și Botoșani și înregistrări cu Orchestra Națională Radio. A fost, de asemenea, director și dirijor al Orchestrei Filarmonice din Botoșani (1969-1972) și a condus numeroase coruri din România. A fost implicat și în jurii de concursuri de compoziție, interpretare corală și instrumentală.

Printre lucrările sale de muzică de scenă se numără Pălăria florentină (1957), Sălbatecii (1958), Școala Calomniei (1961), D-ale Carnavalului (1962), iar în muzica de film se numără Fluierașul fermecat (1954), Ciulinii Bărăganului (1958) și La porțile pământului (1966).

Paladi a scris și un vast repertoriu de muzică corală, vocală și de cameră, incluzând lucrări precum 60 de Colinde pentru cor mixt a cappella (1990-1995) și 12 Poeme pentru cor mixt a cappella pe versuri de Mihai Eminescu (1988-1992), precum și lucrări simfonice și concertante, precum Concert pentru pian și orchestră în Do major (1989) și Concert pentru vioară și orchestră în mi minor (2002).

A primit numeroase premii și distincții, inclusiv Premiul I la Concursurile Internaționale de creație muzicală de la București (1951) și Moscova (1957), și Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (2007). A fost distins cu mai multe decorații, inclusiv Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1968) și Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2000).

Sursa: https://www.georgeenescu.ro/evenimente_doc_108_in-memoriam-radu-paladi_pg_0.htm