Radu P. Voinea, inginer român

Radu P. Voinea (n. 24 mai 1923, Craiova, jud. Dolj – d. 11 mai 2010, București) a fost un inginer român de renume, profesor universitar, membru titular și fost președinte al Academiei Române. De-a lungul carierei sale, a îndeplinit și funcții politice importante, printre care cea de membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român și deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1975–1989. În sesiunea 1985–1989, a activat în comisia pentru probleme de apărare și în comisia pentru politică externă și cooperare economică internațională.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Voinea#/media/Fișier:Radu_Voinea.jpg

În anul 2000, i-a fost conferit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce, în semn de recunoaștere pentru întreaga activitate.

A urmat școala primară „Petrache Trișcu” din Craiova (1929–1933), apoi liceul „Frații Buzești” (1933–1941). Studiile universitare le-a urmat la Politehnica din București, secția Construcții, obținând diploma de inginer constructor în 1946.

În 1949, și-a susținut teza de doctorat intitulată Contribuții la studiul stabilității elastice a sistemelor static nedeterminate, obținând titlul de doctor inginer magna cum laude. În 1963, titlul i-a fost echivalat cu cel de doctor docent.

În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular în 1974. A fost distins cu titlurile de profesor emerit (1972) și om de știință emerit (1974). A fost, de asemenea, membru titular al Academiei Europene de Arte, Științe și Litere (1987).

De-a lungul timpului, a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universități din țară:

• Universitatea din Timișoara și Universitatea din Craiova (1996),
• Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași și Universitatea Tehnică de Construcții București (1998),
• Universitățile din Pitești și Petroșani (2000),
• Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați (2000),
• Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava (2001),
• Universitățile „Transilvania” din Brașov și „Ovidius” din Constanța (2002).

A fost președinte al Academiei de Științe Tehnice din România.

Radu P. Voinea a deținut funcții administrative importante:

• Prorector al Institutului Politehnic București (1964–1967),
• Rector al Institutului (1972–1981),
• Secretar general al Academiei Române (1967–1974),
• Președinte al Secției de științe tehnice a Academiei (1984),
• Președinte al Academiei Române (1984–1990).

Opera sa științifică cuprinde tratate, articole și studii publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate, comunicări la manifestări științifice internaționale, manuale universitare și culegeri de probleme.

Domeniile abordate în cercetarea sa includ:

• mecanica teoretică,
• teoria mecanismelor,
• stabilitatea elastică,
• dinamica autovehiculelor și a mașinilor.

Printre distincțiile importante se numără:

• Ordinul „Meritul Științific” clasa I (7 mai 1981), conferit pentru rezultatele remarcabile din perioada 1976–1980 și pentru contribuția la dezvoltarea societății socialiste în România, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la fondarea Partidului Comunist Român.