Radu Alexandru Dimitrescu, geolog român

Radu Alexandru Dimitrescu, (27 noiembrie 1926, Ploiești – 1 iulie 2013, București), a fost un geolog român, membru titular al Academiei Române.

A devenit membru corespondent al Academiei Române la 9 martie 1991 și membru titular la 13 iunie 1996. Discursul său de recepție, intitulat Macrostructură și microstructură – cuarțul în petrotectonică, a fost susținut la 27 februarie 1998.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Alexandru_Dimitrescu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Sursa foto: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1349901821693329&id=1251207084896137&set=a.1256404537709725

A urmat studiile liceale și apoi cele superioare la Facultatea de Mine și Metalurgie din București. În 1957 și-a susținut teza de doctorat, Studiul geologic și petrografic al regiunii dintre Gârda și Lupșa. După absolvire, a activat ca geolog în cadrul Institutului Geologic al României (transformat ulterior în Comitet Geologic), la Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice și la Comitetul de Stat al Geologiei. Parallel, a fost cadru didactic la Catedra de geologie a Institutului de Petrol și Gaze din București, la Catedra de mineralogie a Institutului de Mine din București, iar din 1966 la Catedra de geologie-mineralogie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

În perioada 1948–1966 a desfășurat ample activități de teren și laborator, contribuind la identificarea unor formațiuni geologice și la conturarea unor noi zone cu resurse minerale utile. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în peste 150 de lucrări – cărți, studii și comunicări. A fost autor sau coautor a 13 foi tipărite ale Hărții geologice oficiale a României, șase dedicate Munților Apuseni și șapte Carpaților Meridionali, precum și ale unor hărți metalogenetice ale țării.

În domeniul zăcămintelor metalifere, a studiat și prospectat zăcămintele de la Băiuț, Văratec și Cavnic, precum și rocile metamorfice cu mangan de la Iacobeni. A contribuit la delimitarea unor serii alcaline. Cercetările sale din Apuseni au inclus analiza geologică a fundamentului cristalin – Muntele Mare. Studiu geologic şi petrografic (1966) și Geologia Munților Apuseni (1976). Pentru Carpații Meridionali a studiat marile serii cristaline, realizând Studiu geologic și petrografic al masivului Făgăraș de est și Studiu geologic și petrografic al masivului Iezer–Păpușa.

A investigat, de asemenea, formațiuni eruptive: vulcanite neogene din zona Baia Mare, granite alcaline și riolite paleozoice, precum și zăcăminte metalifere din Carpații Orientali. A colaborat la realizarea lucrării Mineralogia topografică a României.

A fost membru onorar al Societății Geografice Sârbe (2001), distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2000) și declarat „Profesor Emeritus” al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 1997.