Preotul Vasile Bădăluță a fost condus pe ultimul drum. La doar 42 de ani, părintele a plecat prea devreme, lăsând în urmă numai tristeţe şi durere

Preotul Vasile Bădăluţă s-a născut la data de 17 februarie 1979 în Bacău, într-o familie de buni credincioşi, Vasile şi Georgeta Bădăluţă. După absolvirea Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman, jud. Neamţ (1993 – 1998) a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Constanţa, specializarea Teologie Pastorală (1998 – 2002), iar în perioada 2003 – 2005 a absolvit cursurile masterale în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Oradea.

Între anii 1999 – 2006 a activat ca profesor de religie la Liceul „Letea” Bacău, Şcoala Generală Holt şi Liceul „Dumitru Mangeron” din Bacău. S-a căsătorit pe data de 27 august 2006 cu domnişoara Dogaru Nicoleta, împreună dedicându-se creșterii și educației celor doi fii: Vasile (14 ani) şi Andrei (8 ani).

Începând cu data de 4 iunie 2007, până la data de 31 iulie 2009 a slujit ca preot misionar la Mănăstirea „Buna Vestire” Tisa Silvestri, com. Secuieni, jud. Bacău.

Anul 2009 a reprezentat pentru părintele Vasile momentul primirii binecuvântării Înaltpreasfintitului Parinte Ioachim prin care a fost numit păstor sufletesc al credincioşilor din parohia Răcătău.

Joi, 25 martie, în ziua Marelui Praznic Împărătesc al Bunei Vestiri, Hristos Domul a chemat la ceruri sufletul vrednicului Său slujitor pentru a liturghisi împreună cu îngerii.

A plecat prea devreme, lăsând în urmă numai tristeţe şi durere

La catafalcul pe care a fost depus, în biserica Parohiei „Învierea Domnului”, trupul neînsuflețit al părintelui Vasile Bădăluță, un sobor de preoți au rostit rugăciunile de specifice acestui moment. Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului a adresat un cuvânt de mângâiere și întărire sufletească.

”Pentru oricine l-a cunoscut pe acest preot distins și a cunoscut această familie greu încercată prin trecerea la cele veșnice a părintelui Vasile e o zi grea. În ceea ce mă privește, ca Ierarh al acestui ținut, am o mare durere, pentru faptul că încă unul dintre copiii noștri spirituali a fost chemat de Dumnezeu înainte de vreme. Fel și fel de întrebări ne vin și ne abundă în mintea noastră. Avem dreptul să strigăm, să lăcrimăm, să ne lamentăm, pentru faptul că și Hristos fiind pe Sfânta Cruce, atunci când în grea suferință fiind a zis: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai părăsit? Pentru faptul că noi nu știm judecățile lui Dumnezeu, pentru că noi nu știm nimic din ceea ce va fi în viitor și ni s-a dat să cunoaștem doar trecutul și să trăim clipa, adică prezentul. Clipa pe care o trăim acum este foarte sumbră, foarte neliniștitoare, plină de angoasă și teamă și nu dorim această clipă, dar Dumnezeu a rânduit-o pentru noi astăzi pentru a înțelege încă odată că drumul spre Eshaton este altul de cel pe care l-am ales noi, pentru faptul că noi nu știm să discernem esențialul de neesențial în această aventură terestră la care ne-am angajat.”

”Preotului i s-a dat această putere de a lega și dezlega, de a sfinți, de a conduce, de a învăța, de a aduce răspuns la întrebările pe care le adresează credinciosul. Totuși, având credință și nădejde, vom depăși acest punct, această clipă plină de durere. Un preot care a predicat toată viața lui Învierea, ei bine, pentru el azi a fost rânduită Învierea înainte de termen. Paștele nu este altceva decât o trecere într-o altă etapă a vieții. Pentru părintele Vasile astăzi este zi de Paște, de trecere într-o altă etapă a vieții, într-o altă misiune față de cea pe care a avut-o până acum în această lume. El a fost ales să fie făclierul, purtătorul de lumină și sarea pământului. A fi lumină și sare nu este dat oricui!” – Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

Slujba de înmormântare a avut loc, duminică, în cimitirul Parohiei „Învierea Domnului” din Bacău.