„Povestea vieţii mele”- cartea autobiografică a fostei mari handbaliste Narcisa Lecușanu

A fost apreciată drept una dintre cele mai valoroase handbaliste ale României. A urcat pe podium la Mondiale şi olimpiade și a devenit apoi ambasadoarea țării noastre la  Federaţia Internaţională de Handbal (IHF).

Acum, la final de an 2020, Narcisa Lecuşanu lansează „Povestea vieţii mele”, autobiografia sportivei care a fost de patru ori campioană a României şi medaliată cu argint la Campionatul Mondial de la Sankt Petersburg. Narcisa Lecuşanu povesteşte în această carte multe dintre episoadele care i-au marcat viaţa şi cariera, cunoscute până acum doar de oamenii extrem de apropiaţi.

„Dacă aș fi pictor și m-aș vrea într-un autoportret, m-aș con­centra asupra a ce e dincolo de chipul meu. Aș evita orice tușă care exprimă încrâncenare și mi-aș reda, în culori senine, atitudinea pozitivă, proiecția optimistă a unor situații pe care le anticipez, tenacitatea, rezistența la efort îndelungat, grija să nu scap frâiele modestiei… Iar privirea să caute neapărat drumul către sus, în semn de mulțumire lui Dumnezeu”, spune, ca un autoportret,  Narcisa Lecușanu, în prefața cărții sale de suflet.

Născută la Bacău pe 17 septembrie 1976, Narcisa Lecușanu și-a făcut debutul în handbal în anul 1988. Printre cele mai importante titluri obținute se numără cel de campioană mondială de tineret cu naţionala României (1995), vicecampioană mondială cu România la Sankt Petersburg (2005), câștigătoare a Cupei Cupelor EHF cu formația Oltchim Râmnicu Vâlcea (2007) și finalistă a Ligii Campionilor cu Oltchim (2010). A reușit să înscrie 129 de goluri pentru Oltchim, în Liga Campionilor, în 40 de partide, și 302 goluri pentru naționala României, în 116 partide. S-a retras în 2010, la 34 de ani, din cauza unei accidentări la genunchi. Din 2016, a fost aleasă membru component în Comitetul Executiv al Federaţiei Internaţionale de Handbal (IHF).

Despre cartea sa de suflet, Narcisa Lecuşanu a vorbit în exclusivitate la Antena 3.

”A durat ceva timp, aproximativ doi ani. În primă fază am refuzat efectiv să îmi pun viaţa în paginile unei cărţi, însă, am fost îndemnată de scriitoarea Mariana Gorczyca, unul din oamenii care cunoaşte handbalul. Ea a fost profesoară de română şi italiană la un liceu din Sighişoara, acolo unde Federaţia Română de Handbal are un centru de excelenţă şi cumva, foarte apropiată handbalului s-a gândit că este oportun și foarte important pentru sportivii din România să apară și o autobiografie a unui sportiv român. Din câte am înțeles eu de la ea și de la alți oameni de carte, nu există o autobiografie a unui sprotiv român și cumva ar inspira mai mulți, fiind autentic românesc. Mariana m-a rugat să mă gândesc la copilărie, Crăciunul în copilărie şi aşa mai departe. După ce i-am trimis prima parte aşa cum am convenit, mi-a spus că sunt un fel de Creangă, dat fiind că sunt din Bacău de lângă Creangă (…) Momente grele sunt mai multe, dar Dumnezeu m-a ajutat și am trecut peste ele. Partea cu accidentările. Nu e ușor să o povestești, pentru că până la urmă, accidetările fac parte din viața sportivului.

Prima accidentare eu am avut-o la 30 de ani și am rămas fără cartilaj la genunchiul stâng, piciorul de bătaie, pentru cei care cunosc handbalul știu ce spun. Mi-a fost foarte greu să revin. Mi-a trebuit aproape 8 luni de zile, deşi am revenit cumva după trei luni, dar mi se umfla piciorul, nu aveam musculatura bine refăcută, cumva încurajată şi de doctori. Şi pentru mine a fost o provocare. Am fost cumva prima operaţie de cartilaj în România, cu microfracturi şi aşa mai departe. Nimeni nu ştia nimic. La ligamente, la ruptura de menisc mai poţi întreba colegi şi din alte sporturi, tu cât ai stat, care a fost recuperarea (…)

La trei ani și jumătate a trecut trenul peste mine!

Nu este uşor, mai ales momentul când a trecut trenul peste mine, la trei ani jumate, după care au fost neajunsurile de la pomul de Crăciun, greu de achiziţionat un brad, dar am crescut,  nu vreau să mă plâng. 

Cartea se găseşte online. Mulţumesc editurii Coresi, domnului Vasile Poenaru şi doamnei Michiela Poenaru, oamenii care au stat alături de mine, Mariana Gorczyca care m-a ajutat foarte mult să pun, dar și doamnei Ruxandra Petre care m-a autat să corectez textul, pentru că a avut nevoie de o așezare frumoasă în pagină. Cred că citiorii vor fi impresionați și inspirați de carte, pentru că este scrisă cu suflet”, a spus Narcisa Lecușanu, în exclusivitate la Antena 3.

Moartea tatălui, cel mai greu moment din viață

În cartea sa autobiografică, Narcisa Lecușanu mai povestește și despre cel mai greu moment pe care l-a trăit până acum, momentul morții tatălui ei.

„Cea mai grea relatare a fost momentul despărțirii de tata, care a plecat la cele veșnice. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Sunt sigură că ar fi fost tare mândru să citească aceste rânduri despre noi”, spune Narcisa.

Dincolo de cariera care a inclus aprecieri pe plan intrenațional, numeroase medalii, titluri și trofee importante, Narcisa Lecușanu spune că marea realizare personală o reprezintă cei doi copii ai ei.

„Momentele venirii pe lume a celor doi copii ai mei, Maria și Iustin, mi-au umplut sufletul. Trebuie să-i mulțumesc soțului meu, Nicolae, că îmi este alături mereu. Nu este ușor să gestionezi, ca femeie, timpul alocat profesiei și cel alocat familiei”, adaugă fosta mare handbalistă.

„Povestea vieţii mele” conține 251 de capitole, printre care 28 de impresii ale unor jurnaliști valoroși, foști colegi din handbal, antrenori, oameni cu care Narcisa Lecușanu a interacționat de-a lungul carierei, precum Radu Naum, Florentina Carcadia, Dr. Hassan Moustafa (Președinte al Federației Internaționale de Handbal), Michael Wiederer (Președinte al Federației Europene de Handbal), Elisabeta Lipă (Președinte al Federației Române de Canotaj) și Ing. Cristian Gațu (Președinte de Onoare FRH).

„Sunt oameni care, odată ce ți-au intrat în viață, îți rămân în suflet pentru totdeauna. Narcisa este unul dintre oamenii pentru care îi mulțu­mesc lui Dumnezeu că i-am întâlnit. Ne-⁠am cunoscut pe când ea intra în adolescență, iar eu ieșeam, la echipa națională. Seriozitatea, ambi­ția și simplita­tea aceea nobilă, de om frumos, m-au făcut să o îndrăgesc de la bun început și să o simt ca pe o soră mai mică. Am crescut, am evoluat din punct de vedere sportiv și profesio­nal, dar ea a rămas același om nobil și frumos, direct propor­țional cu succesul carierei sale impecabile de handbalistă. Fiecare victorie pe care a obținut-o mă făcea mândră de ea, mândră că o cunosc”- Florentina Carcadia

„Narcisa Lecușanu, lidera handbalului românesc, s-a impus, prin calitățile sale native și printr-o tenacitate continuă, pe tot parcursul lung și dificil al sportului de performanță. […] De atunci și până la plecarea mea din FRH, am continuat colaborarea cu Narcisa și am sprijinit-o, văzând în ea viitorul președinte al FRH”- Ing. Cristian Gațu, președinte de Onoare FRH

„Personalitatea Narcisei Lecușanu este, în egală măsură, dificil și plăcut de analizat, în primul rând că a fost și a rămas o vedetă într-o lume a sportului în care succesul și eșecul orientează opiniile celor de specialitate și ale publicului”- Prof. Adrian Dragnea

„Am înţeles de cât de departe vine. Eforturile uriaşe pentru a trece peste toată zgura anilor de aici, nevoia de acasă, dorin­ţa de o reuşită pe aceeaşi limbă. Toate amestecate. Narcisa a fost mare pentru mine abia atunci, când am văzut prin ea tot orizontul limpede, după atâtea furtuni”- Radu Naum