Pompiliu Marcea, critic și istoric literar român

Pompiliu Marcea (n. 20 octombrie 1928, Colibași, județul Gorj – d. 27 martie 1985, București) a fost un critic și istoric literar român, cunoscut pentru studiile sale dedicate operelor lui Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu și Alexandru Sahia.

Originar din comuna Colibași (jud. Gorj), Pompiliu Marcea s-a născut într-o familie de țărani, fiind fiul lui Ion și al Mariei Marcea (n. Andronie). A urmat școala primară în satul natal (1935–1942), apoi Școala Normală de Învățători din Târgu Jiu (1942–1950). Între 1950 și 1954 a studiat la Facultatea de Filologie a Universității din București, unde, ulterior, și-a desfășurat întreaga carieră universitară, devenind profesor și șef al Catedrei de istorie a literaturii române. În 1967 a obținut titlul de doctor în filologie.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pompiliu_Marcea#/media/Fișier:Pompiliu_Marcea.jpg

A activat, pentru o perioadă, ca redactor la Editura pentru Literatură, apoi ca director al Editurii pentru Literatură Universală (din 1964) și ca funcționar în aparatul Comitetului Central al Partidului Comunist Român. A fost, de asemenea, lector de limba română la universități din străinătate — Paris (1963), Köln, Bonn, Aachen și Düsseldorf (1970–1973).

În 1964 a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a, „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei”.

Pompiliu Marcea a murit în împrejurări neclare, fiind găsit înecat în Lacul Herăstrău din București, în martie 1985.

A debutat în 1958 cu o recenzie publicată în revista Luceafărul, colaborând ulterior la numeroase publicații culturale — Gazeta literară, România literară, Scrisul bănățean, Viața Românească, Contemporanul, Săptămâna, Ramuri, Amfiteatru, Flacăra, precum și la reviste din străinătate (Zeit und Kultur, Kurier der Bochum Universität, Les amis de Panait Istrati, Slovenske Pohlady).

Debutul editorial a avut loc în 1961 cu monografia Alexandru Sahia, urmată de o serie de lucrări dedicate lui Ioan Slavici și Mihail Sadoveanu. Printre volumele sale notabile se numără:

• Ioan Slavici (1965; ediții revăzute în 1968 și 1978; traducere franceză, 1967);
• „Convorbiri literare” și spiritul critic (1972);
• Național și universal (antologie, 1975);
• Lumea operei lui Sadoveanu (1976);
• Umanitatea sadoveniană de la A la Z. Dicționar de personaje sadoveniene (1977);
• Lecturi fidele (1979);
• Varietăți literare (1982);
• Concordanțe și controverse (1983);
• Atitudini critice (1985).

Monografia Ioan Slavici a primit Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (1965), iar Lumea operei lui Sadoveanu a fost distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1976).

A editat și prefațat ediții din operele lui I. I. Mironescu, Alexandru Vlahuță, Alexandru Sahia, Ioan Slavici, Grigore Alexandrescu, Mihail Sadoveanu, I. L. Caragiale, Tudor Vianu și Calistrat Hogaș.

În Raportul final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (2006), coordonat de Vladimir Tismăneanu, Pompiliu Marcea este menționat printre „exponenții protocronismului”, alături de alți autori precum Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Dinu Săraru și Adrian Păunescu.

Spre finalul vieții, Marcea s-a implicat activ în susținerea publicării Operelor complete ale lui Mihai Eminescu sub egida Academiei Române, proiect care a generat controverse aprinse în mediul cultural al vremii. Moartea sa, survenită în martie 1985, a fost catalogată drept accidentală, însă circumstanțele ei au rămas neclare.

Distincții

• Ordinul Muncii clasa a III-a (10 august 1964) – „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei”.