Pius Brânzeu, medic român
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 25, 2025
Pius Brânzeu (n. 25 ianuarie 1911, Vulcan, Hunedoara – d. 1 iulie 2002, Timișoara) a fost un medic român, membru corespondent al Academiei Române din 1974 și membru titular activ din 22 ianuarie 1990.
Provenind dintr-o familie cu tradiție religioasă și educațională, a urmat studiile la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj și la Facultatea de Medicină din Strasbourg. În perioada 1931-1939, a obținut doctoratul în medicină, cu teza „Contributions à l’étude anatomo-clinique des artérites oblitérantes croniques”, și a lucrat ca șef de clinică adjunct la clinica chirurgului René Leriche.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/stetoscop-doctor-asistent-medical-6497490/
După revenirea în România, Brânzeu a fost repartizat la spitalul din Moldova Nouă și, în 1942, a participat la războiul pe frontul sovietic. A fost decorat cu „eliberarea Crimeii”, iar în 1944, în timpul retragerii, a fost marcat de cuvintele tatălui său. După război, a devenit conferențiar și apoi profesor la Universitatea de Medicină din Timișoara, unde a ocupat și funcția de rector între 1964 și 1976.
Pasiunile sale se extindeau dincolo de medicină, fiind și un apreciat artist și pasionat de șah. În 1952, a devenit președinte al Comisiei județene de șah din Timișoara, iar în 1983 a înființat publicația anuală „Șah – Timișoara”. A fost autorul unor lucrări în domeniul medicinii, inclusiv în chirurgie și flebologie, fiind considerat un pionier al flebologiei românești. În 1969, i s-a conferit titlul de Profesor universitar emerit, iar în 1974 a devenit membru corespondent al Academiei Române.
În 1981, Pius Brânzeu s-a pensionat, dar activitatea sa științifică și educațională a continuat, contribuind la dezvoltarea învățământului medical și cercetării în Timișoara. A fost autor al mai multor lucrări de referință în medicina chirurgicală și a contribuit semnificativ la progresul în patologia vasculară. De asemenea, a fost un om de cultură, interesat de artele plastice, iar lucrările sale literare au avut o semnificație aparte.
A fost un mentor pentru multe generații de medici și a fondat o școală de chirurgie și flebologie de renume internațional. A fost distins cu numeroase premii și titluri, inclusiv „Medic Emerit” și „Membru al Academiei Române” în 1990. În Timișoara și Vulcan, orașele natale, au fost înființate centre și străzi în onoarea sa. A fost un exemplu de dedicare, profesionalism și cultură, iar moștenirea sa continuă să fie o sursă de inspirație.
Sursa: https://www.revistachirurgia.ro/pius-brinzeu-1911-2002/