Pierre-Auguste Renoir, pictor francez

Pierre-Auguste Renoir (născut pe 25 februarie 1841, în Limoges, Franța – decedat pe 3 decembrie 1919, în Cagnes) a fost un pictor francez asociat inițial cu mișcarea impresionistă. Lucrările sale timpurii sunt caracterizate prin scene din viața cotidiană, pline de culoare și lumină strălucitoare. Totuși, începând cu mijlocul anilor 1880, Renoir a renunțat la tehnicile impresioniste, adoptând un stil mai formal și disciplinat, concentrându-se pe portrete și figuri, în special ale femeilor.
Renoir s-a născut într-o familie de artizani. Tatăl său, un croitor cu șapte copii, s-a mutat cu familia la Paris în jurul anului 1845. Renoir și-a arătat talentul artistic de tânăr. La vârsta de 13 ani, părinții l-au trimis să lucreze într-o fabrică de porțelan, unde a învățat să decoreze farfurii cu buchete de flori. A început apoi să picteze evantaie și panouri religioase pentru biserici. Îndemânarea și pasiunea sa pentru artă l-au determinat să studieze pictura serios. În 1862, a început cursuri de desen și anatomie la École des Beaux-Arts și lecții de pictură cu Charles Gleyre, un pictor elvețian.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pierre-Auguste_Renoir#/media/Fi%C8%99ier:Pierre_Auguste_Renoir,_uncropped_image.jpg

La atelierul lui Gleyre, Renoir a legat prietenii cu alți tineri artiști, printre care Alfred Sisley, Claude Monet și Frédéric Bazille. Împărtășind viziuni similare despre artă, aceștia au început să exploreze un stil mai liber, influențat de natura și viața de zi cu zi. Lucrările timpurii ale lui Renoir, cum ar fi Frédéric Bazille (1867) și Claude Monet Painting in his Garden at Argenteuil (1873), reflectă această influență.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pierre-Auguste_Renoir#/media/Fi%C8%99ier:Renoir11.jpg
În anii 1860, Renoir și colegii săi artiști au început să picteze în aer liber, la Fontainebleau, pentru a capta esența luminii și mișcării naturii. În 1864, au făcut o incursiune importantă în învățătura lui Édouard Manet, ale cărui lucrări provocatoare, cum ar fi Le Déjeuner sur l’herbe (1863), au avut un impact semnificativ asupra lor. În 1874, mișcarea impresionistă a debutat cu prima expoziție independentă, în afacerea Salonului oficial, marcând începutul unei revoluții în artă. Renoir, cunoscut pentru portretele sale vivace și realistice ale femeilor, a devenit unul dintre cei mai importanți membri ai mișcării.
Renoir a devenit renumit pentru felul în care reușea să capteze luminozitatea și vibrația atmosferei. Folosind pensule mici și culori vibrante, a evocat strălucirea pielii și efectele luminii pe fundaluri naturale. Deși lucrările sale erau adesea respinse de jurii și vânzările erau dificile, succesul său a crescut pe măsură ce a câștigat o audiență printre clasa de mijloc. Operele sale celebre includ La Loge (1874), Dance at Le Moulin de la Galette (1876), și Luncheon of the Boating Party (1880–81).
În anii 1880, Renoir a început să se îndepărteze de tehnica impresionistă, influențat de studiile sale despre clasicism. În timpul călătoriilor sale în Italia și Algeria, Renoir a fost inspirat de lucrările lui Rafael și de studiile tehnice ale picturii clasice. Aceasta perioadă a fost marcată de o tehnică mai rigidă și o atenție mai mare asupra desenului și a formei. Lucrările sale din această perioadă sunt denumite uneori „perioada Ingres” datorită asemănării cu stilul pictorului Jean-Auguste-Dominique Ingres.
La începutul anilor 1890, Renoir s-a stabilit în sudul Franței din cauza problemelor de sănătate, mai exact reumatismului. A continuat să picteze, chiar și atunci când boala l-a limitat fizic. În ciuda dificultăților, lucrările sale din această perioadă reflectă o atitudine optimistă și o reîntoarcere la spontaneitatea și vibrația culorilor care l-au caracterizat pe tânărul artist. În 1890, s-a căsătorit cu Aline Charigot, iar în anii următori a câștigat recunoaștere pentru portretele intime ale familiei și pentru naturile moarte inspirate din propria grădină.
În ultimele decenii ale vieții sale, Renoir s-a dedicat portretelor și sculpturii. Chiar dacă starea sa fizică s-a deteriorat și nu mai putea să picteze cu mâinile, el a continuat să creeze lucrări cu ajutorul asistenților. După moartea soției sale în 1915, Renoir a continuat să lucreze până la sfârșitul vieții. A murit în 1919, lăsând în urma sa o moștenire artistică vastă, fiind una dintre figurile fundamentale ale impresionismului și un precursor al modernismului în artă.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Pierre-Auguste-Renoir