Pierre Agostini, fizician francez

Pierre Agostini (n. 23 iulie 1941) este un fizician experimental francez, profesor emerit la Universitatea de Stat din Ohio (Ohio State University), cunoscut pentru contribuțiile sale esențiale în fizica laserilor de câmp intens și în domeniul științei attosecundei. Este recunoscut în special pentru descoperirea ionizării peste prag (above-threshold ionization) și pentru dezvoltarea metodei RABBITT (Reconstruction of Attosecond Beating By Interference of Two-photon Transitions), utilizată în caracterizarea pulsului de lumină attosecund.

2023 reception of the US Nobel laureates at the embassy of the United States in Sweden: Pierre Agostini

US Embassy Sweden – Image 3

• CC BY 2.0
• Fișier:US Embassy Sweden 2023 Nobel Reception (53397591873) (cropped).jpg
• Creată: 14 decembrie 2023
• Încărcată: 30 decembrie 2023

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pierre_Agostini#/media/Fișier:US_Embassy_Sweden_2023_Nobel_Reception_(53397591873)_(cropped).jpg

În 2023, Pierre Agostini a fost distins, împreună cu Anne L’Huillier și Ferenc Krausz, cu Premiul Nobel pentru Fizică, pentru „metode experimentale de generare a impulsurilor de lumină attosecunde pentru studiul dinamicii electronilor în materie”.

Pierre Agostini s-a născut la Tunis, în fosta colonie franceză Tunisia, în 1941. A obținut bacalaureatul în 1959 la prestigioasa școală militară Prytanée National Militaire din La Flèche, Franța.

A studiat fizica la Universitatea Aix-Marseille, unde a obținut o diplomă în învățământ (licence d’enseignement) în 1961 și un master în 1962. În 1968, și-a susținut teza de doctorat privind filtrele multistrat pentru ultraviolet, intitulată Appareillage permettant la réalisation de filtres multidiélectriques UV : Étude des couches Sb₂O₃.

După doctorat, a început să lucreze ca cercetător la CEA Saclay (Comisariatul pentru Energie Atomică și Energii Alternative) în 1969, rămânând acolo până în 2002. În cadrul acestui institut, în colaborare cu Gérard Mainfray și Claude Manus, Agostini a realizat cercetări asupra ionizării multifotonice. În 1979, echipa sa a fost prima care a observat fenomenul de ionizare peste prag în gaz de xenon – un moment definitoriu pentru fizica câmpurilor intense.

În 2001, alături de colegii de la CEA Saclay și Harm Geert Muller de la FOM (Olanda), Agostini a generat un tren de impulsuri de 250 attosecunde, utilizând un laser avansat de la Laboratoire d’Optique Appliquée. Prin recombinarea acestor impulsuri UV ultrarapide cu lumina infraroșie originală, a reușit să creeze un efect de interferență care a permis caracterizarea duratei și frecvenței impulsurilor.

Între 2002 și 2004, a fost cercetător invitat la Brookhaven National Laboratory din New York, colaborând cu echipa condusă de Louis F. DiMauro. Din 2005, a devenit profesor de fizică la Ohio State University, unde a condus un laborator împreună cu DiMauro. A fost numit profesor emerit în 2018.

Premii și recunoaștere

• Premiul Gustave Ribaud al Academiei Franceze (1995)
• Premiul Gay-Lussac–Humboldt (2003)
• Bursa Joop Los, FOM, Olanda (2003)
• Premiul William F. Meggers pentru Spectroscopie, Optical Society of America (2007)
• Fellow OSA (2008), pentru contribuții de lider în experimente inovatoare asupra interacției dintre impulsurile laser infraroșu și atomii sau moleculele aflate în regim de neliniaritate

În 2023, Agostini a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică „pentru metode experimentale de generare a impulsurilor attosecunde pentru studiul dinamicii electronice în materie”.