Philipp Eduard Anton von Lenard, fizician german

Lenard a urmat studii de fizică și chimie la Universitatea din Viena și la Universitatea din Budapesta, iar mai târziu a lucrat ca asistent al celebrului fizician Robert Bunsen la Universitatea din Heidelberg. De-a lungul carierei, a ocupat funcții de predare și cercetare la diverse universități din Europa, printre care Budapesta, Aachen, Bonn, Breslau și Kiel. În 1907, s-a întors la Universitatea din Heidelberg, unde a devenit director al Institutului Philipp Lenard.

Printre realizările sale remarcabile se numără studiile asupra comportamentului gazelor ionizate în afacerea tubului cu raze catodice. Lenard a demonstrat că electronii pot traversa straturi groase de materie solidă, un rezultat care a adus dovezi pentru structura lacunară a atomilor. De asemenea, a inventat un tub de raze catodice care a devenit un precursor al tubului cu raze X și a realizat cercetări esențiale în domeniul fotoelectricității, fosforescenței și radiațiilor catodice (cunoscut și sub denumirea de radiațiile Lenard).

Contribuțiile sale au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării fizicii moderne, fiind considerat unul dintre pionierii în domeniul fizicii atomice și al radiațiilor. Premiul Nobel pentru Fizică obținut în 1905 a consolidat recunoașterea sa ca un savant de excepție.

Deși provenea dintr-o familie germană stabilită de mai multe generații în Pressburg (astăzi Bratislava), Lenard a fost un susținător fervent al naționalismului german, o atitudine care a stârnit controverse în perioada respectivă.

A murit la 20 mai 1947, în Heidelberg, la vârsta de 85 de ani.