S-a întâmplat la 23 noiembrie 1905
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 23 noiembrie 1905: S-a născut Petru Comarnescu, eseist, critic literar şi de artă, memorialist şi traducător din România. Petru Comarnescu s-a născut la Iaşi unde urmează şcoala primară şi Liceul Naţional şi la Bucureşti, Colegiul Naţional „Sf. Sava”, unde înfiinţează revista societăţii literare a şcolii.Urmează apoi şcoala pregătitoare pentru ofiţeri de rezervă de artilerie la Craiova.

După studii de drept (licenţa în 1928), de litere şi filosofie (licenţa în 1929) la Universitatea din Bucureşti, pleacă în Statele Unite ca bursier (1929-1931) şi îşi ia doctoratul în filosofie (1931) la Universitatea Southern California (Los Angeles), cu teza The Nature of Beautyand Its Relations to Goodness (Natura frumosului şi relaţia lui cu binele), tradusă în româneşte sub titlul Kalokagathon (1946).În 1933, a fost numit inspector la Direcţia Teatrelor din Ministerul Instrucţiunii şi Artelor şi, în acelaşi an, redactor la Editura Fundaţiilor Regale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Comarnescu#/media/Fi%C8%99ier:Petre_Comarnescu_(29.02.1936).png

Între 1944 şi 1948 lucrează ca redactor la „Timpul”, în 1945 la „Naţiunea” şi până în 1952, la „Universul”. Începând cu 1949, devenit indezirabil pentru autorităţile comuniste, i s-a impus interdicţia de semnătură. A reuşit totuşi, cu ajutorul criticului şi istoricului de artă Ionel Jianu, să publice în continuare sub pseudonimul Anton Coman.După 1960, interdicţia i s-a ridicat, iar ultimul deceniu de viaţă a fost nu doar cel mai prolific, dar şi perioada când i s-au recunoscut oficial meritele.
Se va îndrepta aproape exclusiv spre critica de artă şi pentru că prietenul său, Ionel Jianu, care era şeful redacţiei de artă plastică la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, i-a înlesnit colaborarea la această redacţie.În versiunea românească, atât titlul – Kalokagathon -, cât şi subtitlul – Cercetare a corelaţiilor etico-estetice în artă şi în realizarea de sine – indică mai explicit viziunea lui Comarnescu. Printre hârtiile rămase s-a găsit şi o monografie care avea să apară în 1986 sub titlul O’Neill şi renaşterea tragediei, a cărei redactare pare a fi anterioară anului 1946.

Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu