Petru Bogdan, chimist român
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 29, 2025
Petru Bogdan (29 ianuarie 1873, Cozmești, România – 28 martie 1944, Mediaș, Sibiu, România) a fost un chimist român, profesor universitar, membru titular al Academiei Române și un important fondator al chimiei fizice în România.
Petru Bogdan a fost fiul lui Vasile Bogdan, un mic proprietar și primar al satului Cozmești, și al Anei, născută Timuș. Tatăl său a murit în 1877, în timpul Războiului de Independență. Petru a urmat studiile la Liceul Național din Iași, pe care l-a absolvit în 1891. A fost bursier al Școlii Normale Superioare din Iași, alături de G. Ibrăileanu și C. Stere, și a urmat cursurile Facultății de Științe la Universitatea din Iași, unde a obținut licența în 1897. Apreciat de profesorul Petru Poni, a fost recomandat de acesta să-și continue studiile la Berlin.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Bogdan#/media/Fi%C8%99ier:Petre_Bogdan.jpg
Petru Bogdan a studiat la Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin, unde a avut ca profesori importanți personalități precum Jacobus Henricus van ‘t Hoff, Hans Heinrich Landolt, Hans Jahn, Emil Fischer și Friedrich Paulsen. În 1901, și-a susținut teza de doctorat în filozofie „magna cum laude”, cu lucrarea „Ueber die Wanderungsgeschwindigkeiten der Ionen” (Despre rata de migrare a ionilor). După obținerea doctoratului, a lucrat ca Privatassistent cu profesorul Hans Jahn, iar apoi a fost la Universitatea din Leipzig (1901-1903), lucrând cu Max Bodenstein și R. Luther. În paralel, a colaborat cu Wilhelm Ostwald, un viitor laureat al Premiului Nobel pentru chimie. Lucrarea „Acțiunea neelectrolitelor asupra tensiunii de vapori ai acidului acetic” a fost începută în laboratorul profesorului Ostwald și finalizată la Iași, în 1904.
După acești ani de cercetări intense, Petru Bogdan s-a întors în țară și a început să predea în învățământul secundar la Liceul Internat și Liceul Național din Iași, precum și la Școala Normală „Vasile Lupu”, instituție unde fusese și el elev și bursier.
În 1905, a devenit docent, iar în 1906 a început să predea la Facultatea de Chimie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde, în 1913, a înființat prima catedră de chimie fizică din România. A fost decan al Facultății de Științe în 1925, iar între 1926 și 1940 a ocupat funcțiile de rector și prorector al Universității din Iași. În această perioadă, s-a construit aripa nouă a Universității, iar în 1941-1944 a fost directorul Fundației Regale „Ferdinand I”.
Petru Bogdan a fost apreciat pentru activitatea sa științifică și didactică, fiind ales membru titular al Academiei Române în 1926 și primind titlul de „doctor honoris causa” al Universității din Nancy în 1924. Dintre studenții săi care au devenit personalități remarcabile se numără Horia Hulubei, Alexandru Cișman, Radu Cernătescu, Raluca Ripan și Tudor Ionescu.
Petru Bogdan a fost un membru respectat al Partidului Național Țărănesc și a fost primar al Iașului între 1 ianuarie 1930 și martie 1934.
În 1941, i s-a acordat Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 de ani în Serviciul Statului”.
Petru Bogdan a publicat lucrări fundamentale în chimie fizică, dintre care cele mai importante sunt:
- „Instrucțiuni cu privire la lucrările practice de analiză volumetrică” (1915)
- „Lecții de fizică experimentală. Mecanica” (1921)
- „Introducere în studiul chimiei fizicale. Partea I. Teoria cinetică” (1921)
- „Introducere în studiul chimiei fizicale. Partea a II-a. Termodinamica” (1924)
- „Introducere în electrochimie” (1928)
- „Radioactivitatea și structura materiei” (1929) – un tratat de chimie fizică în patru volume
- „Opera lui Anghel Saligny. Învățământul tehnic în România” (1931)
- „Le développement de la Chimie en Roumanie” (1937)
- „Introducere în studiul chimiei fizicale” (2010)
Lucrarea sa științifică, recunoscută pe plan național și internațional, a avut o influență semnificativă asupra dezvoltării chimiei fizice în România.
Sursa: https://150.uaic.ro/personalitati/chimie/petru-bogdan/