Jurnal FM 
Petre Lupu este un actor de film, radio, teatru, televiziune
#Postat de Carmen Vintu on noiembrie 2, 2021
Petre Lupu (n. 2 noiembrie 1946, Mogoșești, județul Iași), cunoscut și după autonimul franțuzesc Pierre Lupu este unul dintre fondatorii Sindicatului Artiștilor și Tehnicienilor din Teatrul Bulandra, precum și membru al UNITER din 1990.
Sursa foto: https://youtu.be/rdCSwopUM9E
De când a fost tânăr licean, Petre Lupu a cochetat cu arta. În paralel cu liceul a urmat și cursurile Școlii Populare de Arte din Iași la secțiile Pictură și Regie de teatru. În anii 1964 și 1965 a urmat cursurile Facultății de Arte Plastice din Iași. În toamna anului 1965 ajunge în București, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Este admis la examen și după patru ani de studii absolvă secția Actorie, promoția 1969. A fost student la clasa profesorului universitar Ion Finteșteanu, asistent universitar fiind Sanda Manu.
Între anii 1969 și 1972 a fost angajat ca actor la Teatrul Dramatic din Constanța.Următoarea etapă ca actor l-a dus pe Petre Lupu între anii 1972 și 1975 la Sibiu, în cadrul Teatrului de Stat. Din 1975 și până în prezent este actor la Teatrul Bulandra din București. A mai avut colaborări cu Teatrul Țăndărică (teatru pentru copii) și cu Teatrul de Televiziune la TVR.[2]
Filmografie
Film
| An | Film | Țară | Rol |
|---|---|---|---|
| 1972 | Adio, dragă Nela! |  România |
|
| 1973 | Despre o anumită fericire | România |
|
| 1977 | Tufă de Veneția | România |
|
| Statuia | România |
||
| 1978 | Din nou împreună | România |
Bojenescu |
| 1979 | Nea Mărin miliardar[4] | România |
Mitch |
| Expresul de Buftea | România |
Tânăr | |
| Vis de ianuarie | România |
Belloni | |
| Ora zero | România |
||
| 1980 | Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii | România |
|
| 1981 | Fata morgana | România |
Bobeică |
| 1982 | Semnul șarpelui | România |
|
| Pădurea nebună | România |
||
| 1988 | Secretul armei secrete | România |
|
| 1992 | Divorț… din dragoste | România |
|
| Capul de rățoi | România |
||
| 1994 | Începutul adevărului | România |
|
| A doua cădere a Constantinopolului | România |
||
| 1997 | Scrisorile prietenului | România |
|
| 1998 | Trenul vieții[5] | Ben | |
| 1999 | Le record[6] |  Franța |
|
| 2002 | Țăcăniții | ||
| 2006 | Prețul iubirii | România |
Ștefan |
| 2008 | Restul e tăcere | România |
Pacient |
| 2010 | La bani, la cap, la oase | România |
Preda |
Teatru
- „Puricele în ureche” de Georges Feydeau, regia Emil Mandric (1969)
- „Leonce și Lena” de Georg Büchner, regia Liviu Ciulei (1970)
- „Titanic vals” de Tudor Mușatescu, regia Toma Caragiu (1975)
- „Ferma” de David Storey, regia Sanda Manu (1975)
- „Pelicanul” de August Strindberg, regia Ioan Taub (1976)
- „Casa cea nouă”, regia Valeriu Moisescu (1976)
- „Răceala” de Marin Sorescu, regia Dan Micu (1976)
- „Pescărușul” de Anton Cehov, regia Liviu Ciulei (1977)
- „Tineri căsătoriți caută cameră” de Mihail Roscin, regia Petre Popescu (1977)
- „Anecdote provinciale” de Alexandr Vampilov, regia Valeriu Moisescu (1977)
- „Articolul 214” de Ion Luca Caragiale, regia Dan Micu (1979)
- „Porunca a șaptea” de Dario Fo, regia Gelu Colceag (1993)
- „Victor sau copiii la putere” de Roger Vitrac, regia Gelu Colceag (1994)
- „Vizita bătrânei doamne” de Friedrich Dürrenmatt, regia Felix Alexa (1994)
- „Casa evantai” de Marin Sorescu, regia Theodor-Cristian Popescu (1995)
- „Șase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1996)
- „Vânzătorii gloriei” de Marcel Pagnol, regia Eli Malka (1996)
- „Totul în grădină” de Edward Albee, regia Tudor Mărăscu (1997)
- „Trandafirii roșii” de Zaharia Bârsan, regia Vlad Massaci (1998)
- „Tacâmuri de pui” de György Spiró, regia Gelu Colceag (1998)
- „Mutter Courage și copiii ei” de Bertolt Brecht, regia Cătălina Buzoianu (1999)
- „Fantomele din Canterville” de Oscar Wilde, regia Ilinca Stihi (2014)
