Petre Ghelmez, poet, scriitor și editor român

Petre Ghelmez s-a născut la 2 martie 1932 în comuna Gogoșari, județul Vlașca (astăzi Giurgiu) și s-a stins din viață pe 9 martie 2001. A urmat școala primară în satul natal, iar liceul la „Ion Maiorescu” din Giurgiu, unde a început să-și exprime talentul literar în cadrul cenaclului „Luceafărul”. Deși inițial s-a înscris la Facultatea de Medicină Veterinară, după un an s-a transferat la Institutul Pedagogic din București, secția română-istorie, pe care a absolvit-o în 1955. A continuat studiile la Universitatea din București, specializându-se în literatură, critică literară și folclor, finalizându-le în 1959.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://scoalapetreghelmez.ro/scoala-petre-ghelmez/biografie-petre-ghelmez/

După terminarea studiilor, a activat ca redactor la Scînteia tineretului, redactor-șef adjunct la revistele pentru copii Luminița, Arici-Pogonici, Cutezătorii, iar între 1970-1974 a fost director la Editura Albatros. Ulterior, a fost redactor-șef al revistei Tribuna României (1974-1990) și director al revistei pentru copii Ariel (1993-1995), publicată sub egida Comitetului Național Român UNICEF.

Debutul său literar a avut loc în 1955 cu poezia Despărțire de sat, apărută în revista Tânărul scriitor. În 1967 a publicat primul volum de versuri, Germinații, la Editura pentru Literatură. De-a lungul carierei, a colaborat cu numeroase reviste literare și a participat la emisiuni radiofonice și televizate.

În 1959 s-a căsătorit cu Elena Gheorghiță, profesoară de limba română, care i-a fost alături în toate etapele vieții sale. Cei doi împărtășeau o pasiune comună pentru literatură, iar Elena Gheorghiță a lăsat mărturii despre personalitatea poetului, subliniind legătura profundă pe care acesta o avea cu satul natal, dar și preferința pentru un mediu de creație liniștit, lipsit de distrageri.

În perioada în care a fost director al Editurii Albatros, Petre Ghelmez a inițiat publicarea unor serii importante, precum Dicționarele Albatros, Lyceum – texte comentate, Cele mai frumoase poezii și Convorbiri cu…, contribuind la promovarea literaturii române. Deși se afla la apogeul creației sale, nu și-a publicat propriile lucrări la editura pe care o conducea.

Printre cele mai importante volume de poezie se numără:

• Germinații (1967)
• Altare de iarbă (1969)
• Lynxul (1972)
• Sonetele (1974) – premiat de Academia Română în 1976
• Conversația (1981)
• Coborârea în cuvânt (1987)
• Cvartet, patru anotimpuri argheziene (1997)
• Câmpia de platină (2002)

În 2022, Biblioteca Județeană „I. A. Bassarabescu” din Giurgiu a publicat antologia Joc de trifoi, cuprinzând poezii semnate de Petre Ghelmez.

Petre Ghelmez a scris numeroase cărți dedicate celor mici, printre care:

• Puf-Pufos, aventurile unui iepuraș curajos (1971, 2002)
• Cine ești, pasăre? (1972)
• Mânzul de vânt (1979, 2002)
• Alfabetul vesel (1991, 2002)
• Domnișoarele Zebre și alte povestiri (2002)
• Nemaipomenita poveste a Omului de piatră care a inventat Alfabetul de piatră (2002).

A tradus în limba română volume semnate de autori precum Avetik Isahakian (Abu-Lala-Mahari, 1982) și Anna Ahmatova (Poeme, 1989).

Pentru contribuția sa literară, Petre Ghelmez a primit numeroase distincții, printre care Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române. La ediția jubiliară a Jocurilor Latinității din Franța (1978), a fost premiat pentru poemul Laudă Limbii Române.

În memoria sa, în comuna Gogoșari funcționează Casa Memorială „Petre Ghelmez”, iar biblioteca din localitate îi poartă numele. În Giurgiu există o stradă dedicată poetului, iar Școala nr. 58 din București îi poartă numele din 2004. Biblioteca Județeană „I. A. Bassarabescu” organizează, din 2002, Concursul Național de Creație Literară „Petre Ghelmez”, destinat elevilor pasionați de literatură.

Sursa: https://scoalapetreghelmez.ro/scoala-petre-ghelmez/biografie-petre-ghelmez/