Peter Green, chitarist, cântăreț și compozitor britanic de blues-rock

Peter Green (născut Peter Allen Greenbaum, 29 octombrie 1946, Londra – d. 25 iulie 2020, Canvey Island, Anglia) a fost un chitarist, cântăreț și compozitor britanic de blues-rock, cunoscut ca fondatorul și liderul inițial al trupei Fleetwood Mac.

Mai multe detalii

Peter Green of Fleetwood Mac fame playing harp and guitar at the Robin 2 in Bilston

Tony Hisgett – https://www.flickr.com/photos/hisgett/4193246701/in/faves-24788065@N02/

Detalii despre permisiuni

CC-BY

Mai mult

• CC BY 2.0vezi condițiile
• Fișier:Peter-Green.jpg
• Creată: 17 decembrie 2009
• Încărcată: 18 aprilie 2010

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Peter_Green#/media/Fișier:Peter-Green.jpg

Peter Green a început să cânte la chitară de la o vârstă fragedă, fiind influențat de Hank Marvin (The Shadows). A cântat în mai multe formații din Londra, printre care Peter B’s Looners, unde l-a cunoscut pe bateristul Mick Fleetwood. După o scurtă perioadă ca basist, a trecut la chitara principală și a devenit membru al trupei John Mayall & the Bluesbreakers, înlocuindu-l pe Eric Clapton în 1966. A impresionat rapid prin stilul său expresiv, plin de feeling, vibrato controlat și ton unic.

În 1967, Green a fondat Fleetwood Mac, alături de Mick Fleetwood și Jeremy Spencer. Trupa s-a remarcat rapid printr-un stil blues autentic, cu piese originale semnate de Green precum „Black Magic Woman”, „Albatross” (un hit #1 în UK), „Oh Well”, „Man of the World” și „The Green Manalishi”. A fost perioada (1967–1970) în care Green a devenit o figură centrală în „al doilea val” al bluesului britanic.

Totuși, începând cu 1969, Green a început să se confrunte cu probleme de sănătate mintală, accentuate de consumul excesiv de LSD. În 1970, după un turneu în Europa și o experiență intensă la o comună hippie din München, a părăsit formația.

După plecarea din trupă, Green a lansat albumul experimental The End of the Game (1970) și a colaborat ocazional cu alți artiști, inclusiv cu foști colegi. Diagnosticul de schizofrenie și tratamentele ulterioare (inclusiv electroșocuri) l-au ținut departe de scenă în anii ’70, deși a lansat câteva înregistrări sporadice.

A revenit treptat în anii ’80, începând cu albumul In the Skies (1979). A urmat o serie de materiale solo, dar prezența sa publică rămânea limitată.

În anii ’90, Peter Green a revenit în forță cu formația Peter Green Splinter Group, alături de Nigel Watson, lansând nouă albume între 1997 și 2004. În 2009, a început să cânte din nou live sub numele Peter Green and Friends.

În 1998, a fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame alături de membrii Fleetwood Mac. În 2020, Mick Fleetwood i-a dedicat un concert-tribut cu participarea unor mari nume din muzică, precum David Gilmour și Kirk Hammett.

Peter Green a fost apreciat pentru abordarea sa profund emoțională și minimalistă a chitarei. Tonul său distinct, prezent în piese ca „The Supernatural”, l-a determinat pe B.B. King să declare: „Avea cel mai dulce ton pe care l-am auzit vreodată”. A fost votat al treilea cel mai bun chitarist al tuturor timpurilor de revista Mojo (1996), iar Rolling Stone l-a inclus în topul 100 al celor mai mari chitariști.

Peter Green s-a căsătorit în 1978 și a avut o fiică. A traversat perioade dificile, locuind pentru o vreme cu familia în Gorleston, unde a început un proces de recuperare. A trăit în Canvey Island, unde a murit în somn, pe 25 iulie 2020, la vârsta de 73 de ani.

Discografie selectivă

Solo:

• The End of the Game (1970)
• In the Skies (1979)
• Little Dreamer (1980)

Fleetwood Mac:

• Fleetwood Mac (1968)
• Mr. Wonderful (1968)
• Then Play On (1969)

Peter Green Splinter Group:

• Peter Green Splinter Group (1997)
• The Robert Johnson Songbook (1998)
• Reaching the Cold 100 (2003).