Peter Christen Asbjørnsen, scriitor și savant norvegian

Peter Christen Asbjørnsen (născut pe 15 ianuarie 1812 în Christiania, acum Oslo, Norvegia – decedat pe 5 ianuarie 1885 în Christiania) a fost un scriitor și savant norvegian, cunoscut în special pentru colecțiile sale de folclor norvegian. Împreună cu Jørgen Moe, a adunat și documentat povești populare norvegiene, având un impact semnificativ asupra evoluției limbii literare norvegiene, în special în variantele Bokmål și Nynorsk.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Peter_Christen_Asbjørnsen#/media/Fișier:Die_Gartenlaube_(1881)_b_161.jpg

Opera

• 1841-1844: Povestiri populare norvegiene („Norske Folkeeventyr”) – împreună cu Jørgen Moe
• 1845-1848: Povestiri și legende populare norvegiene despre duhurile pădurii („Norske Huldreeventyr og Folkesagn”).

Asbjørnsen s-a născut într-o familie din districtul Gudbrandsdal și a devenit student la Universitatea din Oslo în 1833. Începând din 1832, încă la vârsta de 20 de ani, a început să adune și să scrie povești și legende. De-a lungul vieții, a călătorit pe jos prin întreaga Norvegie pentru a colecta și a înregistra poveștile tradiționale.

Împreună cu Jørgen Moe, care provenea din Ringerike, Asbjørnsen a dezvoltat o prietenie de durată. În 1834, Asbjørnsen a aflat că Moe începuse să adune folclor național și au început să își compare rezultatele, stabilind să colaboreze pe viitor.

Pe lângă activitatea sa de colectare a poveștilor, Asbjørnsen a fost și zoolog. Cu ajutorul Universității din Oslo, a realizat o serie de expediții științifice pe coastele Norvegiei, în special în zona Hardangerfjord, și a colaborat cu biologi marini renumiți precum Michael Sars și fiul său, Georg Ossian Sars. În paralel, Moe s-a dedicat studiilor teologice și a lucrat ca tutore în Christiania, continuând să adune povești din zone izolate ale Norvegiei.

În 1842-1843, a apărut prima serie din Norske Folkeeventyr (Povești populare norvegiene), care a fost imediat apreciată în întreaga Europă ca o contribuție valoroasă la mitologia comparată și literatură. O a doua serie a fost publicată în 1844, iar o nouă colecție a fost lansată în 1871. Multe dintre poveștile colectate au fost traduse în engleză de George Dasent în 1859.
În 1845, Asbjørnsen a publicat o colecție de povești norvegiene despre duhurile pădurii, Huldre-Eventyr og Folkesagn, fără ajutorul lui Moe. În 1856, Asbjørnsen a atras atenția asupra defrișărilor din Norvegia și a reușit să influențeze guvernul să ia măsuri pentru protejarea pădurilor. A fost numit maestru al pădurilor și a călătorit prin Europa pentru a studia metodele de protecție a lemnului. În 1876, s-a pensionat din această funcție.

În 1879, a vândut o mare colecție de specimene zoologice către Muzeul de Istorie Naturală din Irlanda pentru suma de 300 de lire sterline. În același an, a fost ales membru al Societății Regale Norvegiene de Științe din Trondheim.
Se spunea adesea că vitalitatea lucrărilor lor provenea de la Asbjørnsen, iar farmecul de la Moe, însă, din cauza colaborării îndelungate, stilul lor literar s-a apropiat foarte mult. Poveștile lor reflectă o sinteză de expresii literare comune.
În secolul XX, regizorul norvegian Ivo Caprino a realizat o serie de filme de marionete bazate pe poveștile populare colectate de Asbjørnsen și Moe. Asbjørnsen apare în introducerea fiecărui film. De asemenea, Caprino a construit un parc tematic la Hunderfossen Familiepark, lângă Lillehammer, unde aceste povești joacă un rol central.

Din 2008, Asbjørnsen apare pe reversul bancnotei norvegiene de 50 coroane.