Pericle Papahagi, lingvist, filolog și folclorist român de origine aromână

Pericle Papahagi (n. 20 octombrie 1872, Avdella, Imperiul Otoman – d. 20 ianuarie 1943, Silistra, Regatul Bulgariei) a fost un lingvist, filolog și folclorist român de origine aromână (macedoromână), un neobosit culegător de folclor și cercetător în domeniul aromânei, editor al celor mai vechi texte aromânești.

Portet al lui Pericle Papahagi, filolog, lingvist, numismat, de origine aromana, membru corespondent al Academiei Romane

 necunoscut – poza de familie in posesia mea

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Pericle Papahagi.jpg
• Încărcată: 19 septembrie 2014

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

În 1891, a devenit student al Facultății de Litere la Universitatea București, iar ulterior a obținut titlul de doctor în litere la Leipzig, sub îndrumarea profesorului Gustav Weigand. După finalizarea studiilor, a fost profesor în localități precum Bitolia, Salonic și Giurgiu, și a ocupat funcția de director al unei școli din Silistra.

A debutat în 1891 cu lucrarea „Cântece de leagăn la macedoromâni”, publicată în „Revista nouă” a lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. A avut o activitate publicistică amplă, colaborând cu reviste precum „Dunărea”, „Convorbiri literare” și „Viața românească”. A fost autorul unor lucrări importante despre aromâni, precum „Românii din Meglenia” (1900) și „Meglenoromânii” (I-II, 1902), aducând contribuții semnificative la cercetarea folclorului și dialectului aromân.

În 1916, a devenit membru al Academiei Române, iar studiile sale despre folclorul aromân, dialecte și cultura populară au avut un impact major în domeniu. Pericle Papahagi s-a stins din viață pe 20 ianuarie 1943, în Silistra, Bulgaria.