Pe 29 iulie 1848, Guvernul Porții Otomane a recunoscut Locotenența Domnească a Țării Românești drept legitimă

Pe 29 iulie 1848, Guvernul Porții Otomane a recunoscut Locotenența Domnească a Țării Românești drept legitimă, dar sub presiunea Rusiei și a boierilor munteni, această recunoaștere a fost ulterior refuzată. În 1843, s-a format societatea politică secretă „Dreptate-Frăție”, alcătuită din tineri patrioți și progresiști, mulți dintre ei fiind educați în străinătate, în special la Paris. Revoluția din 1848 din Franța a promis sprijin acestor tineri în lupta lor.

Sursa foto: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:1848-revolutia-Romania.jpg

Revoluția din Muntenia a izbucnit pe 9 iunie 1848 la Islaz, unde autoritățile locale susțineau revoluționarii. Proclamația de la Islaz, compusă de Nicolae Bălcescu și Ioan Heliade Rădulescu, conținea revendicări precum independența administrativă și legislativă, egalitatea drepturilor politice, suprimarea rangurilor boierești, împroprietărirea țăranilor, emanciparea mănăstirilor și desființarea robiei țiganilor.

Pe 11 iunie, la București, domnitorul Gheorghe Bibescu a fost atacat de trei tineri, dar a scăpat nevătămat. Mulțimea s-a adunat, purtând steaguri și cocarde tricolore, și s-a îndreptat spre palat. Bibescu, neavând sprijinul armatei, a semnat noua Constituție (Proclamația de la Islaz) și a acceptat formarea unui guvern provizoriu, apoi a abdicat și s-a retras în Transilvania.

Țara a fost condusă de un „Guvern vremelnicesc”, prezidat de mitropolitul Neofit și având membri iluștri precum Heliade-Rădulescu, Ștefan Golescu, Christian Tell, Gh. Magheru, C.A. Rosetti, N. Bălcescu, A.G. Golescu, Ion C. Brătianu, Ion Cîmpineanu și Cezar Bolliac.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_de_la_1848_din_%C8%9Aara_Rom%C3%A2neasc%C4%83