Prietenii Radiofoniei

Pe 26 martie 1925 a fost înființată Asociația „Prietenii Radiofoniei”, sub inițiativa Societății Române de Fizică, condusă de profesorul doctor Dragomir Hurmuzescu, care a devenit și președintele asociației. Printre colaboratorii săi se numărau dr. ing. Emil Petrașcu, matematicianul Octav Onicescu, Victor Slăvescu și Cristian Musceleanu. Asociația avea ca scop organizarea de cursuri pentru radioamatori, publicarea unei reviste de specialitate și instalarea unui post național de emisie care să transmită „muzica, cugetul și cuvântul românesc” în toate colțurile țării. La 22 decembrie 1925, asociația a dobândit personalitate juridică.

Sediul Societății Române de Radiodifuziune – vedere dinspre strada Temișana –

 Cristina Comănici – own work

Sediul SRR – Radio România

• GFDL
• Fișier:SRR Temisana.jpg
• Încărcată: 21 august 2009

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_Română_de_Radiodifuziune#/media/Fișier:SRR_Temisana.jpg
Radiofonia românească a început în 1908, când a fost instalat un post de radiotelegrafie la Constanța, ce aparținea Serviciului Maritim Român. În anul următor, marina militară a instalat trei posturi de radiotelegrafie la Călărași, Giurgiu și Cernavodă. În 1912, România s-a confruntat cu riscul de a nu putea comunica cu aliații săi din cauza întreruperii totale a legăturilor telefonice și telegrafice prin fir. Cu ajutorul inginerului Vintilă Brătianu, inginerul Emil Giurgea a reușit să instaleze un post de emisie-recepție de 12 kW în Parcul Carol I, iar inginerul Dimitrie Leonida s-a ocupat de furnizarea energiei electrice necesare. Până în 1928, în România fuseseră instalate numeroase posturi de radiocomunicații.

În 1921, guvernul român a înființat o rețea de posturi radiotelegrafice care acoperea întreg teritoriul țării. Între 1925 și 1928, un grup de radioamatori, al căror inițiator a fost Dragomir Hurmuzescu, a militat pentru înființarea unui post național de radiodifuziune. Profesorul Hurmuzescu a fondat, la sfârșitul anului 1924, Asociația Prietenii Radiofoniei, în cadrul Institutului Electrotehnic pe care tot el l-a înființat.

Din inițiativa acestui grup, în 1920 a fost deschis un curs de radiocomunicații la Universitatea din București. În 1925, au fost înregistrate progrese semnificative în domeniul telefoniei, telegrafiei fără fir și radiofoniei.

Pe 19 noiembrie 1925, la ora 15, în cadrul Expoziției Luna Bucureștilor, a fost transmisă prima emisiune în limba română, utilizând un post de tip Levy de 50 de wați, realizată de inginerul C. Cottescu, cu un program de divertisment. În 1927, profesorul Dragomir Hurmuzescu a început să emită de două ori pe săptămână, pe lungimea de undă de 350 de metri, pentru 2000 de abonați.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Societatea_Română_de_Radiodifuziune