Pavel Vasici-Ungureanu, medic și scriitor român

Pavel Vasici-Ungureanu (n. 18 aprilie 1806, Timișoara – d. 3 iulie 1881, Timișoara) a fost un medic, scriitor și membru titular al Academiei Române, considerat întemeietorul primei reviste de medicină din Transilvania, Higiena și școala, apărută la Timișoara. A fost autorul mai multor manuale de igienă și dietetică dedicate învățământului românesc din Imperiul Habsburgic.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pavel_Vasici-Ungureanu#/media/Fișier:Pavel_Vasici-Ungureanu_(1).jpg

Fiul lui Vasile Ungureanu, a fost înregistrat oficial cu numele „Vasici”, pentru a respecta regulile ortodoxe privind numele de familie necesare pentru admiterea la gimnaziu. Studiile gimnaziale le-a urmat în Timișoara, iar liceul l-a absolvit la Szeged și Oradea. Între 1826 și 1832 a urmat cursurile Facultății de Medicină a Universității din Budapesta, obținând titlul de doctor cu teza Pesta orientală.

A fost unul dintre primii medici români din Banat. Încă din timpul facultății, în 1830, a publicat Antropologhia, o lucrare care abordează geneza omului în lumina teoriei darwiniste. În 1832 a urmat Dietetica, o carte cu aplicabilitate în practica medicală.

După absolvire, și-a început cariera medicală în Timișoara, apoi a activat pentru scurt timp la Orșova, după care s-a stabilit la Brașov, unde a devenit medic șef în Timișul de Sus, o zonă de graniță între Transilvania și Țara Românească. În Brașov, a intrat în contact cu personalități ale elitei culturale românești, precum George Barițiu și Timotei Cipariu, ceea ce l-a determinat să se implice tot mai mult în domeniul literar și în popularizarea științei medicale.

A colaborat cu numeroase publicații românești ale vremii, precum Foaie pentru minte, inimă și literatură, Transilvania, Telegraful Român sau Gazeta de Transilvania. A redactat manuale de igienă și dietetică pentru școlile românești din imperiu.

Una dintre cele mai valoroase contribuții ale sale la medicina românească a fost traducerea lucrării lui Christoph Wilhelm Hufeland, Macrobiotica sau măestria de a lungi viaţa, apărută la Brașov în două volume. În această lucrare, Pavel Vasici-Ungureanu a inclus propriile observații medicale, completând traducerea cu statistici despre longevitatea românilor din Banat și influențele mediului profesional (tăbăcar, tipograf, zidar) asupra sănătății. Tot aici, a combătut șarlatanismul medical și exagerările hidroterapiei, pledând pentru vaccinarea antivariolică.

A fost activ și în sfera educațională, deținând funcțiile de referent școlar și ulterior consilier al școlilor ortodoxe române din Transilvania.

În plan profesional, a fost membru al Societății de medici și naturaliști din Iași (din 1843) și al Societății literare din București (din 1847). În 1871, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular în 1879.

În 1869, s-a reîntors definitiv în Timișoara, unde a fondat revista Higiena și școala (1876–1877, Timișoara; 1878–1880, Gherla). Publicația aborda subiecte legate de educație, rolul cadrelor didactice, precum și popularizarea descoperirilor științifice în rândul publicului larg.

Pavel Vasici-Ungureanu s-a stins din viață la 3 iulie 1881, în orașul său natal, Timișoara.

Lucrări reprezentative

• Antropologia sau scurtă cunoștință despre om și însușirile sale, Buda (1830)
• Dietetica sau învățătura de a păstra întreaga sănătate, Buda (1831)
• Pesta orientală, Buda (1832)
• Catehismul sănătății, Timișoara (1870)
• Catehismul antropologic, Timișoara (1870).

Bibliografie

• Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982
• Liviu Mărghitan, Pavel Vasici Ungureanu (1806–1881), în Viața academică din Banat (1866–2006), Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2006, pp. 405–406.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Pavel_Vasici-Ungureanu