Pavel Vasici-Ungureanu, medic român

Pavel Vasici-Ungureanu (n. 18 aprilie 1806, Timișoara, Imperiul Austriac – d. 3 iulie 1881, Timișoara, Austro-Ungaria) a fost medicul român care a întemeiat prima revistă de medicină din Transilvania.

Pavel Vasici-Ungureanu s-a născut la 18 aprilie 1806, în Timișoara, și a murit în același oraș, la 3 iulie 1881. A fost medic, scriitor și membru titular al Academiei Române, fiind recunoscut drept fondatorul primei reviste de medicină din Transilvania, Higiena și școala, publicată inițial la Timișoara și ulterior la Gherla.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pavel_Vasici-Ungureanu#/media/Fișier:Pavel_Vasici-Ungureanu_(1).jpg

Fiul lui Vasile Ungureanu, și-a schimbat numele în „Vasici” pentru a respecta cerințele de admitere la gimnaziu impuse ortodocșilor – numele trebuia derivat din cel al tatălui. A urmat gimnaziul în Timișoara, iar apoi liceul la Szeged și Oradea. Studiile universitare le-a făcut la Facultatea de Medicină din Budapesta (1826–1832), unde și-a susținut teza de doctorat cu lucrarea Pesta orientală. A fost unul dintre primii medici români din Banat.

Încă din timpul studiilor, în 1830, a publicat prima sa carte, Antropologhia, în care abordează originea omului dintr-o perspectivă apropiată teoriei evoluționiste. În 1832, a publicat Dietetica, o lucrare axată pe igiena și practica medicală a vremii.

După absolvire, și-a început cariera medicală în Timișoara, apoi a fost numit medic la Orșova, iar ulterior medic-șef la Timișul de Sus, în zona Brașovului. Aici a intrat în contact cu personalități culturale marcante ale vremii, precum George Barițiu și Timotei Cipariu, care l-au încurajat să scrie și să se implice în activități culturale.

A publicat numeroase articole medicale și educative în revistele românești ale vremii: Foaie pentru minte, inimă și literatură, Transilvania, Telegraful Român, Gazeta de Transilvania etc. A redactat manuale de igienă și dietetică destinate elevilor din școlile românești ale Imperiului Habsburgic.

Una dintre contribuțiile importante a fost traducerea și completarea lucrării lui Christoph Wilhelm Hufeland, Macrobiotica sau măiestria de a lungi viața, publicată la Brașov în două volume. În această lucrare, Vasici-Ungureanu a adăugat observații proprii, date statistice despre longevitatea românilor bănățeni și analiza factorilor nocivi din diverse meserii (tăbăcar, zidar, tipograf). A criticat practicile medicale nefondate și a pledat ferm pentru vaccinarea antivariolică.

Pe lângă cariera medicală, a fost pedagog activ: referent școlar și ulterior consilier al școlilor ortodoxe române din Transilvania. A devenit membru al Societății de medici și naturaliști din Iași (1843) și al Societății literare din București (1847).

În 1871, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 2 iulie 1879 a devenit membru titular, cea mai înaltă recunoaștere academică a carierei sale.

Revista „Higiena și școala”

Începând cu anul 1869, s-a reîntors la Timișoara, unde a fondat revista Higiena și școala (1876–1880). Publicația milita pentru educație sanitară, ridicarea prestigiului dascălilor și promovarea științei moderne în rândul românilor.

Lucrări publicate

• Antropologia sau scurtă cunoștință despre om și însușirile sale – Buda, 1830
• Dietetica sau învățătura de a păstra întreaga sănătate – Buda, 1831
• Pesta orientală – Buda, 1832
• Catehismul sănătății – Timișoara, 1870
• Catehismul antropologic – Timișoara, 1870.

Bibliografie

• Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982
• Liviu Mărghitan, „Pavel Vasici Ungureanu (1806–1881)”, în Viața academică din Banat (1866–2006), Ed. Orizonturi Universitare, Timișoara, 2006, pp. 405–406.