Pavel Alaszu, pictor și grafician român

Pavel Alaszu (n. 11 noiembrie 1942, Timișoara – d. 15 septembrie 1995, Arad) a fost un pictor și grafician român, cunoscut pentru contribuția sa semnificativă la viața artistică a Aradului și nu numai. A absolvit în 1968 Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității din Timișoara, unde i-a avut ca profesori pe Jecza Peter și Romul Nuțiu. Ulterior, a urmat timp de trei ani studii în Management Educațional la București.

A fost directorul Centrului de Îndrumare Artistică din Arad și, pentru o perioadă, președintele filialei locale a Uniunii Artiștilor Plastici. De-a lungul carierei sale, s-a implicat activ în promovarea schimburilor culturale dintre România și Ungaria, participând și organizând tabere de creație și expoziții comune cu artiști români și maghiari.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/brushes-paint-color-painting-4226688

Galerie foto: https://vatra-mcp.ro/artisti-si-patrimoniu/pictori-romani/timis/pavel-alaszu-pictor

Debutul său artistic a avut loc în 1968, anul absolvirii facultății, la Salonul Anual de Artă al județului Timiș, și, în același an, a participat și la Bienalele de sculptură și pictură din București și Cluj. Din acel moment, a fost prezent constant în expozițiile județene și naționale organizate de Uniunea Artiștilor Plastici.

De-a lungul anilor, a avut numeroase expoziții personale în România, între care se remarcă cele din 1968 la Dorobanți (județul Arad), 1970 la Curtici, 1972, 1975 și 1978 la Galeriile Alfa din Arad, 1986, 1992 și 1995 la Sala Delta din Arad. De asemenea, a participat la importante saloane bienale de grafică organizate la București și Cluj, expunând în repetate rânduri la Sala Dalles și la Palatul Baroc.

A fost distins cu mai multe premii, printre care Premiul CCES și Premiul Tineretului I și II pentru pictură în anii 1975 și 1976.

Activitatea sa artistică a depășit granițele țării, participând la expoziții internaționale în Iugoslavia (Ecka – 1971, Subotica – 1972, Zrenjanin – 1974), în Ungaria (Zarvos – 1977, Oroshaza – 1979, Gyula – 1981, Kaposvar – 1987, Bekes, Danfok și Balaton – în anii 1990–1994) și în Franța (Nantes – 1982, Saint Cyprien – 1992, la Galeriile Desnoyre).

Lucrările sale se regăsesc în colecții de stat și colecții private din România, Ungaria, fosta Iugoslavie, Germania, Italia, Austria, Franța, Spania, Israel, Canada și Statele Unite ale Americii.

A realizat și lucrări de artă monumentală, printre care se numără frescele interioare ale Bisericii din Hălmagiu (județul Sibiu), designul interior al Casei de Cultură a Tineretului din Craiova și o frescă exterioară la Motelul din Tismana (județul Gorj).

A colaborat și ca artist grafic la realizarea unor coperți de carte, ilustrând titluri precum Scriitori țărani (proză – 1976 și versuri – 1982), Balade (Buza Buza…) (1978), Cim Javastatok (versuri – 1978) și Din inimă pentru țară (1982).

A fost prezent în tabere de creație importante, precum cele de la Zrenjanin (1984), Turul Deltei (1985), Avrig (1986), Dafok (1989), Bekes (1990, 1992), Danfok (1991) și Balaton (1993, 1994).

În plan personal, în august 1975 s-a născut primul său copil, Tibor Iuliu, iar în decembrie 1987, al doilea fiu, Paul Sabrin.

Ultima sa expoziție a avut loc pe 29 iunie 1995 la Sala Delta din Arad. Pavel Alaszu s-a stins din viață pe 15 septembrie 1995. Ca un gest de recunoaștere a activității sale, o stradă din municipiul Arad poartă astăzi numele său.