Paul Éluard, poet francez

Paul Éluard (n. 14 decembrie 1895, Saint-Denis, Paris, Franța – d. 18 noiembrie 1952, Charenton-le-Pont) a fost un poet francez de marcă, unul dintre fondatorii mișcării suprarealiste și una dintre cele mai importante figuri ale liricii secolului XX.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_%C3%89luard#/media/Fi%C8%99ier:Eluard_Harcourt_1945.jpg

În 1919, Éluard a întâlnit poeții suprarealisti André Breton, Philippe Soupault și Louis Aragon, alături de care a păstrat o legătură strânsă până în 1938. Experimentele cu noi tehnici verbale, explorările legăturii dintre vis și realitate și exprimarea liberă a proceselor de gândire au dus la publicarea primei sale lucrări importante, Capitale de la douleur (1926; „Capitalul durerii”), urmată de La Rose publique (1934; „Trandafirul public”) și Les Yeux fertiles (1936; „Ochii fertili”). Poeziile din aceste volume sunt considerate printre cele mai semnificative produse ale mișcării suprarealiste. În această perioadă, Éluard a colaborat cu André Breton și în L’Immaculée Conception (1930), explorând, de asemenea, zonele tulburărilor mintale.

După Războiul Civil Spaniol, Éluard s-a distanțat de experimentările suprarealiste. Poeziile sale din perioada târzie reflectă angajamentul său politic și o aprofundare a valorilor fundamentale: respingerea tiraniei și căutarea fericirii. În 1942, a aderat la Partidul Comunist. Lucrările sale politice și umaniste din acea perioadă, precum Poésie et vérité (1942; „Poezie și adevăr”), Au rendez-vous allemand (1944; „La întâlnirea germană”) și Dignes de vivre (1944; „Demn de trăit”), au circulat clandestin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, întărind moralul Rezistenței. După război, lucrările Tout dire (1951; „Spune totul”) și Le Phénix (1951) au contribuit la consolidarea liricii populare franceze, folosind un limbaj simplu și imagini vii.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Paul-Eluard