A treia zi de Paști – Sfântul Cuvios Teodor Sicheotul

Paștile, în spiritualitatea ortodoxă, sunt „sărbătoarea sărbătorilor” – momentul suprem al revărsării vieții dumnezeiești în lume. Dacă orice sărbătoare e o pătrundere de lumină divină în creație, Paștile sunt însăși strălucirea deplină a vieții lui Dumnezeu în existența noastră. Natura umană nu mai este doar atinsă temporar de har, ci este transfigurată, pătrunsă pe deplin de viața dumnezeiască, eliberată de stricăciune și ridicată din robia morții și a iadului.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/illustrations/cruce-r%C4%83stignire-%C3%AEnvierea-pa%C8%99ti-3996197/

Tocmai de aceea, sărbătoarea Învierii este o explozie de bucurie – o bucurie care răsună de la ucenicii care L-au văzut pe Hristos înviat și până la noi, astăzi. Credincioșii se salută cu vestea cea mare: „Hristos a înviat!” – „Adevărat a înviat!”, până la praznicul Înălțării, când această salutare se transformă în: „Hristos s-a înălțat!”, prevestind Cincizecimea – momentul umplerii noastre de Duhul Sfânt.

Această bucurie pascală, cum o numea Sfântul Grigorie de Nyssa, este o „beție trează” – un entuziasm sfânt, născut nu din iluzii, ci din realitatea vieții veșnice, care întrece orice imaginație. Tocmai de aceea îngerii nu au nevoie de imaginație – realitatea cerească pe care o contemplă este mai minunată decât orice închipuire.

Aceeași stare de entuziasm și bucurie se regăsește și în ziua Cincizecimii, când Apostolii, umpluți de Duhul Sfânt, au fost luați drept oameni beți. Dar această „beție” a început din clipa Învierii, și ea este temelia bucuriei sufletești a fiecărui creștin. Este bucuria împărtășirii cu „vinul cel nou” al vieții veșnice, de care Hristos a vorbit la Cina cea de Taină.

Femeile mironosițe, aflate la mormânt, primesc vestea Învierii de la înger și aleargă cu „frică și bucurie mare” să le spună ucenicilor. Iar primul cuvânt pe care li-l adresează Iisus cel înviat este: „Bucurați-vă!” (Matei 28,9). Aceeași bucurie debordantă o trăiesc și credincioșii noaptea de Paști și în zilele ce urmează, vestind fără oprire: „Hristos a înviat!”. Este o bucurie care învinge moartea și ne umple sufletele de nădejde.

Sfântul Cuvios Teodor Sicheotul

Tot în această zi îl cinstim pe Sfântul Cuvios Teodor Sicheotul, născut în satul Sicheon din Galatia. Încă din copilărie, a fost atras de viața ascetică, iubind postul și rugăciunea. Mama sa dorea să-l vadă soldat, însă în vis i s-a arătat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, spunându-i că Teodor este chemat să slujească Împăratului Cerurilor.

De-a lungul vieții, Sfântului Teodor i s-au arătat de mai multe ori Maica Domnului și Sfântul Gheorghe, călăuzindu-l și izbăvindu-l de ispitele diavolului. Datorită curăției vieții sale, Dumnezeu l-a înzestrat cu darul facerii de minuni, fiind cunoscut ca vindecător de boli.

A fost chemat la episcopia din Anastasiopolis, unde a păstorit timp de unsprezece ani, după care s-a retras la mănăstirea sa, trăind în sfințenie până la moarte. Sfântul Teodor s-a mutat la Domnul în anul 613, în timpul împăratului bizantin Heraclius.

Troparul (glasul 2):
Cunoscut fiind din scutece sfinţit şi arătându-te plin de haruri,
ai luminat lumea cu minunile şi mulţimile demonilor ai alungat,
lucrătorule de sfinţenie, Părinte Ierarhe Teodor.
Pentru aceasta roagă-te Domnului pentru noi.

Condacul (glasul 3):
Ca pe unul ce prin faptele cele bune te-ai suit ca într-un car de foc,
purtătorule de Dumnezeu, ai alergat către Locașurile cele Cerești,
și ca un înger viețuind, împreună cu oamenii,
dănțuiești împreună cu îngerii.
Pentru aceasta te-ai arătat vas Dumnezeiesc al minunilor,
Preacuvioase Părinte Teodor.

Tot în această zi îi pomenim și pe:

• Sfântul Mucenic Nearh
• Sfântul Apostol Natanael.

Iar mâine, 23 aprilie, îl sărbătorim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință.