Pascal Bentoiu, compozitor, muzician și muzicolog român

Pascal Bentoiu (n. 22 aprilie 1927, București – d. 21 februarie 2016, București) a fost un compozitor, muzician și muzicolog român de prestigiu, distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor universități din țară și din străinătate. A fost un important expert în muzica lui George Enescu și a realizat o serie de lucrări semnificative care i-au adus recunoaștere internațională.

Compozitorul român Pascal Bentoiu

 Mihai Cosma – self-made

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pascal_Bentoiu#/media/Fi%C8%99ier:Pascal_Bentoiu.jpg

Bentoiu a studiat inițial Dreptul la București, înscriindu-se ulterior la Conservator, dar nu a putut continua studiile în acest domeniu pentru că taxele introduse în comunism copiilor de intelectuali erau prohibitive. A studiat compoziția cu Mihail Jora între 1943 și 1948 și a devenit un compozitor de renume după ce a lucrat la Institutul de Folclor din București (1953-1956).

A fost autorul a trei opere: Amorul doctor (1964), Hamlet (1969) și Jertfirea Ifigeniei (1968), prima operă radiofonică românească. În afacerea simfonică, Bentoiu a scris opt simfonii și patru concerte, iar muzica sa este adesea asociată cu neoromantismul. De asemenea, a compus muzică de cameră și lieduri, abordând teme din folclorul românesc și tehnici muzicale contemporane.

A fost o personalitate activă în viața culturală din România, având un rol important în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România și fiind primul președinte ales al UCMR după 1990. În plus, a fost decorat cu numeroase distincții, inclusiv cu Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer (2007) și cu Premiul internațional Guido Valcarenghi (Roma, 1970).

Ca muzicolog, Bentoiu a dedicat multă muncă studiului operei lui George Enescu, contribuind la completarea unor lucrări nefinalizate ale acestuia și publicând lucrări importante despre compozitorul român. Printre cărțile sale se numără Capodopere enesciene (2008), tradusă și în engleză, și Masterworks of George Enescu: A Detailed Analysis (2010).

Muzica sa rămâne un exemplu de rafinament și expresivitate, cu o combinație de influențe folclorice și tehnici moderne.