Pamfil Polonic, arheolog, istoric, topograf și cartograf român

Pamfil Polonic a fost angajat între anii 1892 și 1902 la Muzeul Național de Antichități, unde s-a afirmat prin rigoarea documentării și prin introducerea desenului arheologic ca metodă de cercetare. Ulterior, a colaborat cu nume importante ale epocii, precum Grigore Antipa, Simion Mehedinți, și, începând cu 1907, cu episcopul Raymund Netzhammer.

Printre cele mai importante șantiere arheologice la care a participat se numără:

• Tropaeum Traiani

• Axiopolis

• Drobeta

• Răcari

• Bumbești

• Castrul de la Arutela (1890–1892)

• Jidova

• Tomis și Callatis – împreună cu Grigore Tocilescu.

Unul dintre meritele sale fundamentale este acela de a fi fost primul cercetător care a formulat o abordare arheologică sistematică asupra valurilor de apărare cunoscute sub numele de:

• Brazda lui Novac (1890)

• Limes Transalutanus (Valul lui Traian / Troianul)

• Cele trei valuri din Dobrogea.

În anul 1928, Pamfil Polonic a realizat:

• Harta Dobrogei Preistorice și Greco-Romane (scara 1:150.000)

• Harta Valurilor din Dobrogea (scara 1:300.000)

Deși nu a reușit să finalizeze Harta arheologică a României, unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale sale, el a lăsat în manuscris un volum intitulat „Despre valurile, drumurile și cetățile din țările locuite de români. Motto: Valea Împăratului”, care a fost premiat de Academia Română, filiala Sibiu, dar nu a fost niciodată publicat.