1965 – Premiera filmului Pădurea spînzuraților

Pădurea spânzuraților este o adaptare cinematografică din 1965 a romanului omonim de Liviu Rebreanu, regizat de Liviu Ciulei. Acesta a fost primul film românesc care a obținut o recunoaștere internațională semnificativă, câștigând în 1966 premiul „Première Oeuvre” la Festivalul de Film de la Cannes.

Distribuție

• Victor Rebengiuc — lt. Apostol Bologa, student român
• Liviu Ciulei — căpitanul Ottokar Klapka, avocat ceh
• Ștefan Ciobotărașu — soldatul Petre, ordonanța lui Bologa
• György Kovács — generalul conte von Karg, comandantul Brigăzii de Honvezi Pedeștri
• Anna Széles — Ilona, fiica groparului Vidor
• Gina Patrichi — Roza Jánosi, soția unui colonel și amanta lui Varga
• András Csiky — lt. Sándor Varga, ofițer de husari maghiar
• Emmerich Schäffer — soldatul Johann Maria Müller, anticar vienez
• Costache Antoniu — preotul militar german
• Emil Botta — cpt. Cervenco, intelectual rutean
• László Kiss — Vidor, gropar maghiar
• Nicolae Tomazoglu — medicul militar polonez
• Constantin Brezeanu — maior, procurorul militar al brigăzii
• Ion Caramitru — soldatul Petre Petre, fiul ordonanței
• George Aurelian — Domșa, tatăl Martei
• Mihai Mereuță — caporal
• Gheorghe Cozorici — locotenentul român, căzut prizonier
• Angela Moldovan — doamna Sofica Domșa, mama Martei
• Mariana Mihuț — Marta Domșa, logodnica lui Bologa
• Toma Caragiu — căpitan, aghiotantul regimentului
• Nae Roman — un colonel
• Valeriu Arnăutu — slt. Jan Svoboda, dezertorul ceh executat prin spânzurare
• Ferenc Bencze — plutonierul care-l păzește pe Bologa
• Jean Reder — un ofițer
• Alexandra Polizu — Rodovica, servitoarea familiei Domșa
• Radu Dunăreanu — un subofițer
• Nicolae Luchian Botez — un ofițer
• Constantin Lipovan — un soldat
• Valeriu Lefescu — telegrafistul
• Tedi Dimitriu — un militar

Filmul a fost realizat în 1964 de Studioul Cinematografic „București”, într-unul dintre noile centre de producție de la Buftea. Regizat de Liviu Ciulei, acesta l-a ales pe Victor Rebengiuc în rolul principal al locotenentului Apostol Bologa, un rol ce i-a adus consacrarea. Liviu Ciulei joacă și el în film, în rolul căpitanului Klapka, iar Ana Széles o interpretează pe Ilona. Filmul a fost realizat în alb-negru.

Pentru filmare, a fost utilizat Castelul Bánffy de la Bonțida, unde scenografii au provocat un incendiu controlat într-o clădire, pentru a crea o scenă dramatică. Distrugerile au fost considerabile.

Pădurea spânzuraților a fost un succes major, fiind vizionat de 5.448.010 spectatori în cinematografele din România, conform datelor Centrului Național al Cinematografiei, până pe 31 decembrie 2014.

Filmul a fost apreciat de critică și de autoritățile comuniste de atunci, care au văzut în el un exemplu de cinematografie conformă noii revoluții culturale. Mai presus de toate, filmul sublinia talentul regizoral al lui Liviu Ciulei, care reușea să producă valori cinematografice de mare calibru, capabile să concureze pe plan internațional.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:Padurea_spanzuratilor_1922.jpg?uselang=ro#Licențiere

Această producție a reprezentat apogeul experienței regizorale a lui Liviu Ciulei, fiind un exemplu al viziunii sale cinematografice. Ciulei a demonstrat o credință profundă în puterea imaginii și în alegerea decorurilor semnificative, care punctau și adânceau tema sumbră a filmului, accentuând atmosfera de război, de boală și de pierdere a speranței.

Prin Pădurea spânzuraților, Ciulei a transformat cinematografia românească, ridicând-o la un nivel internațional și depășind limitele unei cinematografii care, până atunci, fusese influențată de teatrul de începuturi. În 1965, filmul a fost prezentat la Festivalul Internațional al Filmului de la Cannes, unde regizorul a câștigat Premiul pentru regie, consolidând reputația cinematografiei românești pe plan mondial.

Remarci din presa de specialitate a vremii

• „… perfect capabil să susțină confruntarea internațională” – Ecaterina Oproiu, Revista Cinema, nr. 4 din 1965.
• „… fascinant și aproape fără cusur pe planul formelor, al eleganței și al rafinamentului distilat în imagini pe pânză” – Florian Potra, 1968.